Extincția din Permian-Triasic a avut loc în urmă cu 252 milioane de ani.
O echipă de cercetători de la Universitatea Arizona a descoperit primele dovezi directe care leagă arderea cărbunelui din Siberia de extincția din Permian-Triasic, notează Phys.
Această extincție a avut loc în urmă cu 252 milioane de ani și este cunoscută în mod colocvial ca „Moartea cea Mare” sau „Marea Extincție din Permian” și a dus la dispariția 96% dintre toate speciile marine și 70% din speciile terestre
În cadrul acestui studiu, oamenii de știință au studiat rocile vulcanice din regiunea numită „Capcanele siberiene”, care s-au format în urma uneia dintre cele mai mari erupții din ultimii 500 de milioane de ani. Acest eveniment vulcanic a făcut ca aproximativ opt milioane de kilometri pătrați să fie acoperiți de roci bazaltice.
Calculele arată că la apogeul acestei perioade de extincție, la Ecuator, temperaturile medii ajungeau la 40 de grade. De asemenea, unele estimări sugerează că a fost nevoie de aproximativ 10 milioane de ani pentru refacerea ecosistemelor afectate.
Una dintre ipotezele care sunt luate în calcul în ceea ce privește această creștere semnificativă a temperaturilor medii implică arderea unei părți importante a cărbunelui format de-a lungul epocilor geologice anterioare.
Pentru a aduna dovezi care să susțină această ipoteză, cercetătorii au călătorit în Siberia deoarece acolo există urme ale arderii cărbunelui și a vegetației de către lavă.
Dată fiind geologia regiunii, oamenii de știință au avut probleme legate de identificare locurilor ideale pentru săpat și din această cauză au apelat la un studiu anterior care indica râul Angara ca un posibil loc din care să ăși înceapă săpăturile.
De-a lungul a opt ani, cercetătorii au colectat în jur de 450 de kilograme de roci, acestea fiind împărțite de către 30 de cercetători din opt țări. Aceștia au observat că în unele mostre pot fi identificate urme de lemn ars sau de cărbune.
„Studiul nostru arată că magma Capcanelor Siberiene a intrat în cărbune și în materialul organic încorporat, explică profesoara Lindy Elkins-Tanton. Aceasta mai adaugă: „Aceasta ne oferă dovezi directe că magma a ars, de asemenea, cantități mari de cărbune și materie organică în timpul erupției”.
Studiul a fost publicat în Geology.
Subțierea stratului de ozon responsabilă de o extincție în masă în urmă cu 360 de milioane de ani
Asteroidul care a dus la extincția dinozaurilor a avut „cel mai periculos” unghi posibil
Când a avut loc prima extincţie în masă de pe Terra şi cât a durat?