Odată cu izolarea din cauza epidemiei de COVID-19, mulţi dintre noi simţim că percepţia noastră asupra timpului s-a modificat şi că acesta pare a „curge” mai greu. De ce se întâmplă asta? Răspunsul este destul de simplu şi face trimitere la subiectivitatea modului în care percepem timpul.
Fizicienii ne-ar spune că trecerea timpului depinde de gravitaţie, totuşi, percepţia timpului pe care o folosim în viaţa de zi cu zi este supusă „forţelor” exercitate de către experienţele pe care le avem. Astfel, zilele în care avem experienţe multiple şi acestea aduc un grad de noutate ridicat, sunt percepute ca fiind mai lungi şi asta deoarece, experienţele se transpun în mai multe amintiri la care ne putem întoarce. Vorbim aici de perioada copilăriei, în care mai toate experienţele noastre se dovedeau a fi inedite pentru noi, notează Inc.
Înaintarea în vârstă face ca numărul experienţelor pe care le avem să crească şi astfel să scadă şansele de a avea experienţe noi, care să ne surprindă. Astfel, primele zile de izolare s-au dovedit a fi o schimbare, pentru mulţi dintre noi, faţă de rutina obişnuită.
Totuşi, în scurt timp am reuşit să dezvoltăm o nouă rutină în condiţiile actuale, ceea ce face ca elementele de noutate din viaţa noastră să fie din ce în ce mai rare. Astfel, prin repetiţie, percepţia noastră asupra timpului s-a diluat, iar zilele par a fi mai lungi şi greu de distins una de alta.
Citeşte şi:
Ce ne predispune la plictiseală?
De ce îţi vine să adormi atunci când eşti plictisit?