Oamenii de ştiinţă de la Institutul Max Planck pentru Studierea Sistemului Solar au desfăşurat un studiu în care au analizat comportamentul Soarelui şi a altor 369 alte stele care sunt asemănătoare cu Soarele şi au ajuns la concluzia că primul tinde să fie mult mai puţin activ. Datele colectate şi analizate de către oamenii de ştiinţă arată faptul că, în medie, aceste stele au avut fluctuaţii de cinci ori mai puternice faţă de Soare în ultimii 140 de ani, notează The Independent.
„Am fost foarte surprinşi că majoritatea stelelor asemănătoare Soarelui sunt cu mult mai active decât Soarele”, explică dr. Alexander Shapiro.
Cu toate acestea, cercetătorii au studiat şi mai mult de 2.500 de stele asemănătoare Soarelui, cu perioade de rotaţie necunoscute, ceea ce a arătat că luminozitatea lor a fluctuat mult mai puţin decât cea a grupului de 369 stele.
Pentru a identifica acest grup restrâns de 369 stele, oamenii de ştiinţă au folosit datele colectate de către Telescopul Kepler, acesta oferind informaţii legate de vârsta, viteza de rotaţie şi temperatura de suprafaţă a respectivelor stele. Au fost selectate stele care realizează o rotaţie în jurul propriei axe într-un interval cuprins între 20 şi 30 de zile.
Acest studiu a permis studierea Soarelui în raport cu alte stele asemănătoare, cu toate astea, oamenii de ştiinţă încă nu au putut stabili de ce acesta prezintă o activitate atât de neobişnuită. „Este de conceput faptul că Soarele a trecut printr-o fază liniştită de mii de ani şi, prin urmare, avem o imagine distorsionată a stelei noastre”, explică dr. Timo Reinhold. Totuşi, cercetătorii sunt nevoiţi să ia în calcul şi posibilitatea ca Soarele să fie diferit faţă de stelele studiat în moduri în care încă nu au fost identificate.
Studiul a fost publicat în Science.
Citeşte şi: