Ce este acidul lactic?

Viaţa biologică are o multitudine de procese prin care se susţine, unul dintre acestea, respiraţia anaerobă, prin care corpurile noastre produc energie în absenţa oxigenului, produce o numită acid lactic. Deşi numele poate nu ne este familiar, efectele acestuia cu siguranţă ne sunt cunoscute, această substanţă fiind responsabilă de durerea pe care o resimţim în timpul şi după perioadele intense de activitate. De asemenea, acidul lactic poate fi produs de către bacterii din iaurt sau în interstinele noastre, notează Live Science.

În ciuda reputaţiei sale, acidul lactic este o prezenţă constantă şi inofensivă în corpurile noastre, care creşte în concentraţie în perioadele de activitate intensă şi care revine la nivelul normal la scurt timp. Mike Gleeson, biochimist al Universităţii Loughborough şi autor al cărţii „Eat, Move, Sleep, Repeat”, acidul lactic ajunge chiar să fie „reciclat” de către corpurile  noastre pentru a fi folosit mai târziu.

• Câte bombe nucleare au fost folosite în lume?
• De ce sunt toaletele albe?

Cum produc muşchii noştrii acidul lactic?

În mare parte din zi, muşchii noştri produc energie în prezenţa oxigenului, ceea ce cercetătorii numesc respiraţie aerobă, folosind zaharuri, pe care fibrele musculare le descompun în timpul reacţiilor chimice. Acest proces, numit glicoliză, are un produs secundar numit piruvat, un compus chimic care, de asemenea, poate fi folosit pentru producerea energiei, dar doar în prezenţa oxigenului

În timpul perioadelor de activitate intensă, când facem sport de exemplu, muşchii noştri depun mai mult efort şi au nevoie de mai multă energie. Asigurarea acestui necesar de energie este realizată prin întreruperea convertirii piruvatului în energie şi este convertit în acid lactic şi eliberat în fluxul sanguin.

Dr. Gleeson explică faptul că glicoliză  produce o cantitate mai mare de energie într-un timp mai scurt şi de aceea corpul nostru „sare” peste convertirea piruvatului. De asemenea, acesta explică faptul că cunoaşterea comună care spune că acidul lactic apare doar în absenţa oxigenului este greşită: „Nu este cazul. Muşchii noştri primesc o cantitate mare de oxigen. Dar, în perioadele cu nevoi intense de energie, muşchii trec la respiraţia anaerobă pur şi simplu pentru că este un mod mult mai rapid de a produce energie”.

Durerea şi acidul lactic

Glensson explică faptul că acidul activ nu este răspunzător de durerile pe care le putem resimţi după o perioadă de activitate intensă. Acidul lactic este „reciclat” de către inimă, care îl converteşte în piruvat şi de către ficat în zaharuri. Deşi în timpul efortului cele două organe nu pot reduce concentraţia de acid lactic, la scurt timp după încetarea efortului acestea echilibrează nivelul.

Dacă acidul lactic nu joacă un rol în durerile pe care le resimiţim după efort, atunci care este cauza? Glensson ne explică faptul că aceste dureri pot fi puse pe seama inflamaţiei şi pe eventualelor daune suferite de către fibrele musculare. Trebuie precizat că, în anumite cazuri, precum boli sau răni grave poate apărea o condiţie medicală numită acidoză lactică.

Alte surse de acid lactic

Un studiu din ”Journal of Applied Microbiology” explică faptul că există o multitudine de specii de bacterii care respiră anaerob producând acid lactic, astfel de specii reprezintă aproximativ 0,01-1,8% din microbiomul uman. O parte dintre bacteriile acestea trăiesc şi în cavitatea bucală unde trăiesc în salivă. Din păcate, prezenţa acestor bacterii reprezintă o ameninţare la adresa smalţului dentar.

Din fericire, acidul lactic poate fi identificat şi surse care nu prezintă un pericol pentru noi, vorbim aici despre produsele lactate zer, iaurt şi chefir, bacteriile procesând zaharurile din lapte.

Trebuie precizat faptul că acidul lactic nu este un produs al laptelui, numele acesta fiind ales de către Carl Wilhelm, cercetătorul care a reuşit să identifice acest compus l-a identifcat în produsele lactate.

Citeşte şi:

De ce obosim?