Astronomii au folosit ”ecolocaţia” pentru a studia discul de acreţie al unei găuri negre

Găurile negre ocupă o porţiune foartă mică din obiectele şi structurile pe care le putem observa de pe Terra, de acces, studierea spaţiilor din proximitatea acestora se dovedeşte a fi o sarcină dificilă. Folosind datele colectate de către observatorul cu raze X XMM-Newton al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), o echipă de cercetători condusă de către dr. William Alston, de la Institutul de Astronoie al Universităţii Cambridge, Regatul Unit a reuşit să identifice o metodă prin care aceste observaţii să poată fi realizate, notează Phys.

Cercetătorii au plecat de la observaţiile făcute asupra găurilor negre care arată că atunci când materia este absorbită în interiorul acestora, evenimentul produce raze X şi interacţionează cu norii de gaz din jur şi au ajuns la concluzia că aceste emisii de raze X pot fi folosite pentru a realiza o hartă a regiunilor periferice unei găuri negre.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Pentru a-şi testa teoria, oamenii de ştiinţă au decis să studieze emisiile de raze X ale găurii negre IRAS 13224–3809, dat fiind faptul că aceasta este una dintre cele mai variabile surse de radiaţii de pe cer într-un interval de doar 50 de ore. 

„Toată lumea este familiarizată cu modul în care sunetul vocii lor sună diferit atunci când vorbesc într-o sală de clasă în comparaţie cu o catedrală, acest lucru se datorează pur şi simplu geometriei şi materialelor încăperilor, ceea ce face ca sunetul să se comporte şi să răsune în mod diferit”, explică dr. William Alston. El mai adaugă: „Într-o manieră similară, putem observa cum ecourile radiaţiilor X se propagă în vecinătatea unei găuri negre pentru a cartografia geometria unei regiuni şi starea unei aglomeraţii de materie înainte de a dispărea în singularitate. Este o formă de eco-locaţie cosmică”.

Oamenii de ştiinţă explică faptul că această metodă de studiere a găurilor negre are o aplicabilitate mult mai largă în comparaţie cu interferometria, tehnica folsoită pentru a produce prima imagine a unei găuri negre dar care are dezavantajul de a putea fi folosită în ceea ce am putea numi „vecinătatea cosmică”: găurile negre din Calea Lactee şi galaxiile apropiate.

Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.

Citeşte şi:

Cercetătorii au surprins valurile gravitaţionale produse de o gaură neagră în formare

Găurile negre pot apărea şi fără ca miezul unei stele să intre în colaps