Carnea a jucat un rol fundamental în evoluţia umană

Atunci când ne gândim la primele comunităţi umane, ne gândim la vânătorii-culegători care îşi procurau totul din natură cu ajutorul violenţei, această poveste este produsul primelor teorii care s-au concentrat pe evoluţia oamenilor în preistorie. Aceste teorii au plecat de la premisa că consumul cărnii a reprezentat un pas important pentru strămoşii noştri, existând teorii diverse legate despre modul în care aceasta era obţinută.

Teoriile din secolul XX sugerează că primii oameni vânau, totuşi, câteva decenii mai târziu care au dus la noi descoperiri paleoantropologice au condus la reformularea acestor teorii. Astfel, în prezent oamenii de ştiinţă sunt de părere că primii oameni consumau măduva osoasă, fapt sugerat de către diferitele unelte descoperite în siturile arheologice. Ce înseamnă asta? Pe scurt înseamnă că cu câteva zeci sau sute de mii de ani în urmă, oamenii nu erau în fruntea lanţului trofic, fiind nevoiţi să îşi procure hrana din resturile lăsate de alte animale, notează History.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

O serie de descoperiri din Kanjera, un sit arheologic cu o vechime de două milioane de ani din Kenya, printre care se numără câteva cranii ale unor animale mari i-au făcut pe cercetători să teoretizeze că acestea ar fi fost imposibil de spart şi transportat pentru prădătorii mai mari, dar nu şi pentru oameni, aceştia urmând a se hrăni cu creierul acestor animale, după ce ar fi ajuns la el cu ajutorul uneltelor.

„Hominizii din Kanjera nu numai că au recuperat aceste rămăşiţe ale capului, dar le-au transportat şi la o oarecare distanţă până la situl arheologic, înainte de a le desface şi a consuma creierele”, explică antropologul Joseph Ferraro, citat de către Phys.

Acelaşi antropolog a ajuns la concluzia că hominizii din Kanjera aşteptau ca celelalte animale să părăsească leşurile şi, de asemenea, practicau la rândul lor vânătoarea pentru a-şi asigura necesarul de carne. Într-un studiu publicat în anul 2015, Briana Pobiner, paleoantropolog, a ajuns la concluzia că felinele asemănătoare smilodonului, tigrul-pumnal, puteau lăsa pe o carcasă de zebră aproximativ 15 kilograme de resturi, ceea ce ar fi oferit aproximativ 60.000 de calorii. Pentru a înţelege ce înseamnă această cantitate de carne, oamenii de ştiinţă explică că aceasta asigura necesarul caloric a 27 de Homo erectus.

Cum am spus şi mai sus, carnea a jucat un rol important în evoluţia noastră, trecerea de la o dietă pe bază de plante, seminţe şi fructe la o dietă în care era inclusă şi carnea a dus la o creştere de 300 de ori a volumului creierelor noastre, dar şi la o reducere a lungimii intestinelor. De asemenea, unii oameni de ştiinţă sunt de părere că consumul de carne este cel care a dus la migraţia oamenilor din Africa, aceştia urmând carnivorele mari din urma cărora se hrăneau.

Citeşte şi: