Istoria pe care o învăţăm este, în mare parte eurocentristă, de aceea bogăţia vieţii culturale, materiale şi religioase din spaţiile extraeuropene poate să ne fie necunoscută sau, pur şi simplu, să nu o sesizăm, aceasta fiind mai mult sau mai puţin bine integrată în vieţile noastre. Dintre aceste spaţii peste care trecem adesea cu vederea este, în mod paradoxal, reprezentat de către cele două Americii.
Începând cu primul contact cu europenii, parte din aspectele vieţii lor materiale au fost preluate de către colonizatori şi eventual au ajuns în întreaga lume. Iniţial, primii europeni au fost impresionaţi de realizările tehnologice ale americanilor şi au ajuns la concluzia că aceştia erau descendenţi ai fenicienilor sau un trib pierdut al Israelului. „Oamenii nu îşi dau seama de ingeniozitatea sau de cunoştinţele pe care le-au avut nativii şi continuă să le aibă despre lumea din jurul lor”, explică Gaetana De Gennaro, specialist al Muzeului Naţional al Amerindienilor din New York. History a creat o listă de 10 invenţii şi descoperiri ale nativilor americani care sunt folosite în prezent.
Această cereală este atât de răspândită încât este uşor să trecem peste faptul că are puţin peste două-trei secole în spaţiul nostru. Totuşi, după cum arată studiile arheologice, porumbul a început să fie cultivat în cele două Americii de acum 10.000 de ani.
Credit foto: 123RF
Fermierii din Guatemala şi nordul Mexicului au ales şi au replantat seminţelele acelor plante care au oferit descendenţi mai mari şi cu mai multe boabe. Trebuie notat faptul că, iniţial, porumbul măsura câţiva centimetri şi producea câteva boabe, dar, prin reproducere selectivă, s-a ajuns la plantele de porumb de 2-2,5 metri cu care suntem familiari.
Cauciucul este unul dintre materialele în lipsa căruia lumea noastră nu ar mai funcţiona. Pornind de la mingi şi ajungând la cauciucurile pe care le folosim la maşini, toate aceste lucruri nu ar fi fost posibile fără nativii americani care au experimentat cu seva diferiţilor copaci.
Credit foto: 123RF
„Succesul” de care se bucură cauciucul se datorează lui Columb, care l-a adus pentru prima dată în Europa, şi lui Charles Goodyear, cel care a creat procesul de vulcanizare, care ne permite să folosim acest material chiar şi în condiţiile de îngheţ.
Deşi navigatul pe apă este una dintre acele ocupaţii care are o răspândire globală, conceptul unei amabarcaţiuni mici care acoperă picioarele celui care o foloseşte a fost dezvoltat de către inuiţii din zona arctică.
Credit foto: 123RF
Aceste ambarcaţiuni erau realizate dintr-un cadru de lemn sau oase de balenă care ulterior era acoperit cu piele de animale. Deşi, de-a lungul timpului, caiacele au ajuns în competiţiile sportive şi pentru construirea acestora au început să fie folosite materiale moderne, conceptul de bază din spatele acestora a rămas acelaşi.
Inuiţii din zonele arctice s-au confruntat de-a lungul timpului cu multe provocări pe care mediul în care trăiau le-a ridicat, una dintre acestea fiind reprezentată de către excesul de lumină solară pe care zăpada îl reflecta în ochii lor. Soluţia pe care aceştia au folosit-o a fost reprezentată de ochelarii de zăpadă. Realizaţi din lemn, piele sau oase, aceştia prezentau o fantă, care permitea unei cantităţi mai mici de lumină să intre, protejând astfel ochii de o supraexpunere la radiaţii ultraviolete.
Credit foto: 123RF
În prezent, tehnologia podurilor suspendate este adesea folosită, astfel încât uităm că acest tip de pod a fost inventat de către incaşii pentru a lega distanţe mari în Munţii Anzi. După cum explică istoricii, aceste poduri se întindeau pe distanţe mult mai mari faţă de cele pe care le construiau contemporanii lor în Europa.
Artizanii populaţiei Iroquois au realizat din intestine de urs primele biberoane pe care le-au folsit pentru a-şi hrăni bebeluşii, după cum explică istoricul Arthur C. Parker.
În cartea Encyclopedia of American Indian Contributions to the World: 15,000 Years of Inventions and Innovations, Emory Dean Keoke şi Kay Marie Porterfield explică faptul că vindecătorii amerindieni au fost pionieri ai folosirii plantelor pentru reducerea durerilor şi chiar în domeniul anestezicelor.
Nativii americani au fost primii care au folosit seringile pentru administrarea medicamentelor direct în corpurile pacienţilor. Acestea erau confecţionate din oase păsări goale.
Credit foto: 123RF
În Europa, Alexander Wood a fost primul care a început să le folosească, în 1850, pentru a administra morfină pacienţilor săi.
În scrisorile lui Cristofor Columb poate fi găsită prima descriere a unui hamac; exploratorul scria că nativii se odihneau în paturi atârnate între două trunchiuri de copac. Acestea s-au dovedit a fi confortabile şi curând au început să fie folosite şi de către marinarii europeni.
Triburile Shoshone şi Navajo au folosit Lithospermum ruderale pentru contracepţie cu mult înainte ca industria farmaceutică să produsă contraceptivele cu care suntem familiarizaţi astăzi.
Citeşte şi:
Pieile rosii – drama unei civilizatii (I)
Navajo – limba care a schimbat istoria
Drumul Lacrimilor: o pagină din istoria amerindienilor
Ramasitele algelor marine deconspira urmele primilor nativi americani