SUA a început procesul de retragere din Acordul Climatic de la Paris care îi dă liber la creşterea emisiilor de dioxid de carbon

Donald Trump a transmis recent că SUA vor ieşi din Acordul climatic de la Paris ca urmare a deciziei anunţate încă din iunie 2017,  potrivit Mediafax.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Liderul de la Casa Albă a anunţat pe 1 iunie 2017 decizia privind retragerea Statelor Unite din Acordul climatic de la Paris, afirmând că este „în interesul economic” al SUA. Trump a precizat atunci că Administraţia sa va continua să aplice politici ecologice.

Retragerea din acord va dura aproximativ un an, iar dacă va fi completată, decizia va intra în vigoare după alegerile care vor avea loc în 2020.

Emmanuel Macron: Cooperarea dintre UE şi China în domeniul climatic este decisivă

După anunţul privind lansarea primelor demersuri de retragere a Statelor Unite din Acordul de la Paris, preşedintele francez Emmanuel Macron a declarat că Uniunea Europeană şi China trebuie să coopereze în domeniu politicilor climatice de reducere a emisiilor care determină încălzirea globală.

„Dacă vrem să fim în acord cu Acordul de la Paris, va trebui ca în anul viitor să ne întărim angajamentele pentru reducerea emisiilor, şi trebuie să ne confirmăm noi angajamente pentru 2030 şi 2050”, a declarat şeful de stat francez, marţi, în cadrul unui eveniment de la Shanghai, în prezenţa preşedintelui chinez Xi Jinping. 

„Cooperarea dintre China şi Uniunea Europeană este, în acest sens, decisivă”, a mai adăugat Macron.

China şi Franţa au pledat în cadrul summitului G20 din acest an pentru actualizarea contribuţiilor pentru diminuarea efectelor schimbării climatice, ilustrând „cea mai mare ambiţie posibilă a acestora”.

Ce este acordul de la Paris şi ce urmări are retragerea SUA din el

Acordul de la Paris este un acord global privind schimbările climatice la care s-a ajuns la 12 decembrie 2015. Acordul prezintă un plan de acţiune pentru limitarea încălzirii globale „mult sub” 2 °C. Acesta vizează perioada cu începere din 2020.

SUA este al doilea cea mai mare sursă de dioxid de carbon, emiţând anual 15% din întreaga cantitate de carbon la nivel mondial. Conform unor estimări ale unor grupuri de reflecţie, nemaifiind obligată să respecte normele acordului climatic, SUA va emite în fiecare an până la trei miliarde de tone în plus de dioxid de carbon, fapt ce ar duce la ridicarea temperaturii globale de la 0,1 grade Clesius la 0,3 grade până la sfârşitul acestui secol.

Obiectivul pe termen lung al Acordului este ca încălzirea globală să rămână „cu mult” sub nivelul de două grade Celsius şi să se „continue eforturile” în vederea limitării creşterii temperaturii medii la 1,5 grade Celsius. Temperatura medie a crescut deja cu aproximativ un grad Celsius faţă de nivelul din perioada preindustrială. Pentru a atinge acest obiectiv, guvernele s-au angajat să oprească creşterea nivelului emisiilor gazelor cu efect de seră „cât mai curând posibil”. La un moment dat, după 2050, prevede acordul, emisiile poluante urmează să scadă la un nivel la care pădurile şi oceanele să le poată absorbi.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Pentru a atinge obiectivul pe termen lung, ţările au convenit să-şi stabilească obiective la nivel naţional în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, din cinci în cinci ani. Peste 180 de ţări au prezentat deja obiective pentru primul ciclu, care începe în 2020. Doar de la ţările dezvoltate se aşteaptă să-şi reducă nivelul emisiilor în termeni absoluţi. Ţările în curs de dezvoltare sunt „încurajate” să facă acest lucru astfel încât capacităţile lor să evolueze în timp. Până atunci, de la ele se aşteaptă doar să-şi limiteze creşterea nivelului emisiilor, în timp ce economiile lor cresc.

Revizuirea obiectivelor de către guverne. Aceste ţinte iniţiale nu vor fi suficiente să aşeze lumea pe drumul către atingerea obiectivului pe termen lung de reducere a temperaturii la nivel global. Astfel, acordul prevede ca guvernele să-şi revizuiască obiectivele în următorii patru ani şi să analizeze dacă le pot „actualiza”. Acest lucru nu presupune ca guvernele să-şi înăsprească măsurile de reducere a emisiilor. Însă există speranţa că ele vor putea să facă acest lucru, în măsura în care sursele de energie regenerabilă vor deveni mai accesibile şi mai eficiente.

Reguli privind transparenţa. Acordul nu prevede penalizarea ţărilor care îşi ratează obiectivele cu privire la emisii. Însă el furnizează reguli în vederea transparenţei, care să ajute şi să încurajeze ţările să facă ceea ce spun că vor face. Aceasta a fost una dintre piesele asupra căreia s-a ajuns cel mai greu la un acord. China a cerut condiţiii mai slabe pentru ţările în curs de dezvoltare. Acordul prevede obligaţia ca toate ţările să prezinte rapoarte cu privire la emisii şi la efortul pe care îl depun pentru a le reduce sau limita. Însă el permite o anumită „flexibilitate” în cazul ţărilor în curs de dezvoltare care „au nevoie” de această flexibilitate.

Finanţarea ţărilor sărace. Acordul obligă ţările bogate să continue să ajute financiar ţările sărace pentru ca acestea să-şi reducă nivelul emisiilor şi să se adapteze la modificarea climatică. El încurajează şi alte ţări să participe, în mod voluntar. Acest lucru deschide calea unor economii emergente – precum China – să contribuie, însă nu le obligă să facă acest lucru. Sume exacte în acest sens nu au fost introduse în acord, însă ţările bogate s-au angajat anterior să furnizeze fonduri de mediu în valoare de 100 de miliarde de dolari până în 2020.

Pagubele şi daunele. Acordul conţine o secţiune cu privire la recunoaşterea unor „pagube şi daune” în cazul unor catastrofe legate de modificarea climatică, considerată o adevărată victorie a unor mici ţări insulare ameninţate de creşterea nivelului oceanelor. Statele Unite se opuneau de mai mult timp ca această problemă să fie introdusă în acord, îngrijorate de faptul că ar putea conduce la solicitarea unor compensaţii pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice extreme. Până la urmă secţiunea a fost inclusă în acord, însă într-o notă de subsol se precizează în mod expres că pagubele şi daunele nu implică garanţii şi compensaţii.