Ion Gheorghe Maurer: N-am văzut pe nimeni având curajul să ia poziţie împotriva lui Ceauşescu – AUDIO

Marius Oprea: Care au fost sentimentele dumneavoastră după acest necaz pe care vi l-a provocat Ceauşescu?

Ion Gheorghe Maurer: Desconsiderare totală.

• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”
• Ignaz Semmelweis: Pionierul igienei moderne și Salvatorul Mamelor. Cum a schimbat un medic istoria medicinei cu…

Marius Oprea: L-aţi urît?

Ion Gheorghe Maurer: Nu l-am urît, ci l-am dispreţuit. Mi-a luat o parte din viaţă. Omeneşte vorbind, eu am iubit trei lucruri: femeile, vînătoarea şi vinurile bune. Dar mi-am dat seama pe propria piele cît e de periculos şi că merge pe o linie de conducere dictatorial, că nu este un om de convingere. El apoi a fost de acord să plec, să-mi dau demisia, pentru că a putut să spună că am plecat ca urmare a accidentului, că nu mai pot munci. Deci, am ieşit la pensie.

Marius Oprea: Îmi puteţi descrie cam cum a decurs viaţa dumneavoastră de pensionar în anii 80?

Ion Gheorghe Maurer: Am stat, am lucrat pentru a scrie cartea aceasta – aveam nevoie de o foarte bună documentare. Am lucrat la ea, dar nu am ajuns să o scriu.

Marius Oprea: Să vorbim acum despre disidenţele create în partid împotriva lui Ceauşescu. Cîte luări de poziţie au existat împotriva lui, începînd de la numirea sa ca secretar general al partidului?

Discutam cu Ion Iliescu despre politica pe care o face Ceauşescu şi eram împreună de acord că este vorba despre o politică greşită

Ion Gheorghe Maurer: Eu n-am văzut pe nimeni avînd curajul să ia poziţie împotriva lui Ceauşescu, nici la început, nici mai tîrziu. Pot vorbi, totuşi, despre unul, pe care l-am cunoscut. Discutam împreună despre politica pe care o face Ceauşescu şi eram împreună de acord că este vorba despre o politică greşită. Acel om este Ion Iliescu. Era mult mai tînăr decît mine, îmi era vecin. Cînd mergeam în Herăstrău venea şi el, mai şedeam la vorbă, discutînd despre politica lui Ceauşescu. De restul nu ştiu, că n-a venit să stea de vorbă cu mine mai nimeni.

Marius Oprea: Totuşi, la sfîrşitul anilor 80 au existat luări de poziţie. Să ne amintim Congresul al XII-lea, cînd s-a ridicat Pîrvulescu… Apoi a fost şi acea împrejurare a Scrisorii celor 6. Aţi luat cunoştinţă de scrisoare înaintea iniţierii ei?

Ion Gheorghe Maurer: Nu am luat.

Marius Oprea: Care a fost motivul pentru care Apostol, Brucan, Corneliu Mănescu nu v-au contactat?

Ion Gheorghe Maurer: Probabil că s-au gîndit că n-o să fiu de acord cu ei. Şi eu, cînd am auzit despre scrisoare, mai tîrziu, m-am întrebat de ce oamenii ăştia, care mă cunoşteau bine, care ştiau cum şi ce gîndesc, nu au stat de vorbă şi cu mine.

Marius Oprea: Silviu Brucan afirmă că a avut intenţia să vă contacteze, dar v-a văzut, tocmai cîn d lucrau la ea, că v-aţi dus la aniversarea lui Ceauşescu şi că v-aţi pupat cu Ceauşescu. Asta l-ar fi determinat să nu vă mai caute, să nu vă mai consulte.

Ceauşescu de cîte ori apărea în public cu mine, venea să mă sărute

Ion Gheorghe Maurer: Da, se poate ca asta să fie. Ceauşescu de cîte ori apărea în public cu mine, venea să mă sărute sau să manifeste o consideraţie pe care o avea faţă de mine, lucru care nu era adevărat. Dacă ar fi avut o consideraţie, am fi stat de vorbă, am fi discutat. Or, cînd îi spuneam să facă un anumit lucru şi îi arătam pentru ce, îmi spunea “Eu sînt contra. Să mergem să discutăm la Conducere.” Şi toată lumea din conducere era de acord cu el.

Marius Oprea: Să ne întoarcem la Scrisoarea celor 6. I-aţi cunoscut bine pe toţi semnatarii ei…

Ion Gheorghe Maurer: Să mai vedem o dată care sînt ei, să îmi amintesc.

Marius Oprea: Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pîrvulescu, Grigore Răceanu şi Silviu Brucan. Care erau relaţiile cu aceştia în 1988, în momentul în care a apărut scrisoarea.

Ion Gheorghe Maurer: Foarte slabe, asta e adevărat. Cu Apostol stăteam mai mult de vorbă, dar nu mi-a spus niciodată nimic despre asta. Brucan, la fel, dar cu el stăteam mai puţin de vorbă. Cu Pîrvulescu tot aşa, nu prea aveam o bună idee despre inteligenţa lui. Cu Răceanu, abia dacă am vorbit de cîteva ori. Despre Bîrlădeanu aveam o bună impresie. Era un om care a învăţat, care făcuse doctoratul la Iaşi. Dar el nu a venit să-mi spună niciodată despre ce aveau de gînd să facă.

Scrisoarea celor 6: am fost foarte surprins şi necăjit că nici unul dintre oamenii ăştia nu a venit să stea de vorbă cu mine

Marius Oprea: Deci, nu vi s-a spus nimic despre această scrisoare, despre intenţia lor?

Ion Gheorghe Maurer: Nimic.

Marius Oprea: Aţi ascultat apoi conţinutul ei la Radio? La Europa liberă sau la BBC?

Ion Gheorghe Maurer: Nu, dar am aflat după aceea de scrisoare. Eu am fost foarte surprins şi necăjit că nici unul dintre oamenii ăştia nu a venit să stea de vorbă cu mine.

Marius Oprea: Ce părere aveţi despre conţinutul scrisorii?

Ion Gheorghe Maurer: Nu-l ştiu.

Marius Oprea: Vă dau cîteva puncte aici: cei şase protestează împotriva sistematizării satelor, împotriva decretului care interzicea românilor să aibă relaţii cu străinii, împotriva demolării Bucureştiului, împotriva securităţii, împotriva dezastrului economic şi împotriva izolării României, a relaţiilor internaţionale ale României care, la vremea aceea, erau la pămînt. Care este punctul dumneavoastră de vedere faţă de acest conţinut? Aţi fi semnat?

Ion Gheorghe Maurer: Categoric. Relaţiile cu ţările dezvoltate, capitaliste, eu le-am creat. Eu am fost în aceste ţări, am stat de vorbă cu cei din conducerea lor. În Franţa, am vorbit mai bine de două ceasuri cu De Gaulle. Pe baza discuţiilor pe care le-am avut cu De Gaulle, acesta a venit în România, mai tîrziu. După ce s-a dus cu Ceauşescu şi cu el la Craiova, la întoarcere, De Gaulle a vrut să stea de vorbă cu mine. Ne-am întîlnit şi mi-a spus că Ceauşescu este un ţăran mincinos. Da, sînt de acord cu enunţul scrisorii. Pentru că şi măsurile economice şi politice luate de Ceauşescu erau absolut nepotrivite cu interesele României.

Marius Oprea: După ce această scrisoare a fost făcută publică, semnatarii ei au avut, cum era şi de aşteptat, de suferit din partea Securităţii. Dumneavoastră v-aţi fi supus unui asemenea risc?

Ion Gheorghe Maurer: Da, m-aş fi supus.

Marius Oprea: Cu toate că ştiaţi, din proprie experienţă, despre Ceauşescu că nu s-ar fi dat în lături de la nimic?

Scrisoarea nu a avut niciun efect. Nimeni nu a avut nici un fel de atitudine împotriva lui Ceauşescu

Ion Gheorghe Maurer: Aş fi considerat că, totuşi, o scrisoare semnată de mai mulţi oameni care aveau anumite posturi în conducere şi o activitate în partid ar fi putut să aibă un ecou împotriva acelei politici.

Marius Oprea: V-aş ruga acum să estimaţi care a fost efectul scrisorii în rîndul membrilor de partid marcanţi, rămaşi alături de Ceauşescu în 1988.

Ion Gheorghe Maurer: După părerea mea, nici unul. Nimeni nu a avut nici un fel de atitudine împotriva lui Ceauşescu.

Marius Oprea: Să prevadă sfîrşitul?

Ion Gheorghe Maurer: Asta cred, dar n-am vorbit cu ei, cu nici unul. Nici după ce s-a aflat de scrisoare. Nici unul dintre ei nu a venit să mă întrebe care e părerea mea.

Marius Oprea: Ce credeţi că gîndea Ceauşescu despre scrisoare?

Ion Gheorghe Maurer: Desigur că nu se gîndea decît ca la ceva care era împotriva lui şi, deci, trebuie combătut.

Marius Oprea: Credea că nu este practic decît de un atac la persoană? Deşi era de fapt o analiză a României, din punct de vedere economic şi politic, la care el adusese ţara. Oare să nu fi conştientizat nici un moment că trebuie să ia acele măsuri pe care cei şase le propuneau? Vi le citesc: i se cerea lui Ceauşescu o declaraţie că renunţă la planul de sistematizare a satelor, să restaureze garanţiile constituţionale privind drepturile cetăţenilor şi să pună capăt exportului de alimente. În locul măsurilor, cei şase au fost izolaţi. Ce puteţi spune despre această atitudine a lui Ceauşescu?

Ion Gheorghe Maurer: Era o atitudine a omului care dă în capul celor care i se ridică împotrivă.

Marius Oprea: Credeţi că el s-a socotit pînă la sfîrşit singurul om capabil să conducă România?

Ion Gheorghe Maurer: Sînt convins.

Marius Oprea: Totuşi, în cadrul P.C.R. s-a vorbit foarte mult, în toată istoria lui, de critică şi autocritică. Ajunsese Ceauşescu imun la aşa ceva?

Ion Gheorghe Maurer: Absolut. Dacă ar mai fi fost cît de cît valabil, nu ar fi făcut ce a făcut.

Marius Oprea: Care credeţi că au fost efectele Scrisorii?

Ion Gheorghe Maurer: Cred că nu a fost suficient de cunoscută. A fost cunoscută, în parte, ceva mai tîrziu. Dar oameni care să fie împotriva ei nu au fost, la fel cum nu prea au existat nici cei care să i se solidarizeze.

Marius Oprea: Dacă dumneavoastră aţi fi fost contactat de cei şase, aţi fi adus completări la conţinutul scrisorii?

I-aş fi întrebat pe oamenii ăştia, dacă trimiţîndu-i lui Ceauşescu scrisoarea, înainte de a ne da seama cum o va primi, nu creăm o situaţie neplăcută.

Ion Gheorghe Maurer: Nu. Eu însă aş fi făcut altceva. I-aş fi întrebat pe oamenii ăştia, dacă trimiţîndu-i lui Ceauşescu scrisoarea, înainte de a ne da seama cum o va primi, nu creăm o situaţie neplăcută. Eu aş fi stat de vorbă cu oamenii aceştia, să întreb de ce să-i cerem lui Ceauşescu un anumit lucru şi să nu facem altfel această acţiune. Adică nu să-i cerem, ci să căutăm să îi impunem.Un astfel de lucru s-ar fi putut face căutînd în cadrul partidului elementele cu care puteam lucra împotriva politicii lui Ceauşescu.

Marius Oprea: Deci, să cîştigaţi de partea dumneavoastră cît mai mulţi fruntaşi ai partidului. Credeţi că ar fi fost posibil?

Ion Gheorghe Maurer: În orice caz, trebuia încercat.

Marius Oprea: Ne puteţi detalia unele discuţii pe care le-aţi avut cu el?

Ion Gheorghe Maurer: Pentru că Ion Iliescu îşi spunea părerea lui despre un lucru. În general, cu acel lucru eu eram de acord şi aici era vorba despre păreri în legătură cu politica lui Ceauşescu.

Marius Oprea: De ce credeţi că Ion Iliescu nu a fost contactat de cei şase pentru a semna şi el scrisoarea?

Ion Gheorghe Maurer: Nu ştiu.

Marius Oprea: Pentru că şi Ion Iliescu gîndea, cred, în 1988 la fel ca şi semnatarii scrisorii…

Ion Gheorghe Maurer: E adevărat.