Tulburarea hipersexuală, denumită şi comportament sexual compulsiv sau compulsie sexuală, este recunoscută de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), fiind caracterizată prin gânduri obsesive legate de sex, nevoia incontrolabilă de a face sex sau obiceiuri sexuale care implică o serie de probleme sau riscuri. Potrivit literaturii de specialitate, între 3 şi 6 % din populaţia mondială suferă de hipersexualitate, potrivit Medical Xpress.
Diagnosticul este deseori greu de pus deoarece, în multe cazuri, este însoţit de alte probleme de sănătate mintală, sugerând că poate fi o extensie sau o manifestare a tulburări mintale existente. Se ştiu foarte puţine lucruri despre neurobiologia din spatele ei.
Studiul actual a fost condus de către Adrian Boström, de la Departamentul de Neuroştiinţă al Universităţii Uppsala (Suedia), fiind ajutat de specialişti de la Institutul Karolinska din Stockholm.
„Cercetarea noastră a fost prima care a implicat mecanismele epigenetice neregulate ale metilării ADN-ULUI şi activităţii microARN şi rolul oxitocinei în creier în rândul pacienţilor trataţi pentru hipersexualitate”, a afirmat Adrian Boström.
Oamenii de ştiinţă au măsurat tiparele metilării ADN din sângele a 60 de pacienţi cu tulburare hipersexuală şi l-au comparat cu mostre de la 33 de voluntari sănătoşi.
Ulterior, ei au analizat 8852 de regiuni ale metilării ADN asociate cu microARN-uri apropiate pentru a identifica variaţii între mostre.
Metilarea ADN poate afecta expresia genetică şi funcţiile genelor, acţionând pentru a le reduce activitatea. În momentul în care au fost determinate schimbări în metilarea ADN, cercetătorii au investigat nivelurile expresiei genetice ale microARN-urilor asociate. MicroARN-urile sunt intersante deoarece pot trece de bariera sânge-creier (bariera hematoencefalică) şi să modeleze sau diminueze expresia a câteva sute de gene diferite în creier şi alte ţesuturi.
Totodată, ei au comparat descoperirile cu mostre de la 107 subiecţi, dintre care 24 erau dependenţi de alcool, pentru a cerceta o asociere cu un comportament dependent.
Rezultatele au identificat două regiuni ale ADN-ului care sunt alterate la pacienţii cu hipersexualitate. Funcţionarea normală a metilării ADN a fost întreruptă şi a fost descoperit un microARN, implicat în limitarea expresiei genetice. Este vorba de microARN-ul 4456 care vizează genele care sunt exprimate normal la niveluri normale în creier şi care sunt implicate în reglarea hormonului oxitocinei. Cu limitarea expresiei genetice, oxitocina ar putea ajunge la niveluri ridicate, deşi acest studiu nu confirmă asta.
Studii anterioare au arătat faptul că oxitocina joacă un rol important în reglarea comportamentelor sociale, de alegere a perechii, reproducere sexuală şi în comportamentul agresiv, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Comparaţia cu dependenţii de alcol a scos la iveală că aceeaşi regiune ADN submetilată sugerează că este asociată în principal cu nişte comportamente dependente de hipersexualitate, precum dependenţa de sex, dorinţa sexuală regulată, impulsivitate şi compulsiune.
Autorii afirmă că este nevoie de studii suplimentare care să investigheze rolul microARN-ului 4456 şi al oxitocinei, însă cercetarea actuală sugerează că „merită să fie examinate beneficiile substanţelor şi ale psihoterapiei pentru reducerea activităţii oxitocinei”.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Cum te ajută ”hormonul iubirii” să scapi de durere