Fernando Magellan şi prima călătorie în jurul lumii

Povestea primei expediţii în jurul Pământului a început, însă, în 1494, la doi ani după călătoria navigatorului Cristofor Columb. Descoperirile teritoriale au generat decizia papei Alexandru al VI-lea de a trasa o linie imaginară pe harta lumii pentru a aplana conflictele dintre Spania şi Portugalia, potrivit agenţiei de presă Mediafax.

• Structură piramidală veche de peste 2.000 de ani, descoperită în deșertul Iudeei
• Descoperire arheologică în Marea Britanie: Tezaurul din Epoca Fierului care ar putea rescrie istoria

Spania avea astfel dreptul să îşi revendice teritoriile descoperite în partea de vest a liniei imaginare, ce diviza Oceanul Atlantic, iar Portugalia, pe cele din est. Această convenţie, acceptată de ambele ţări, a fost încheiată pe 7 iunie 1494, sub titulatura de Tratatul de la Tordesillas.

Toate aceste evenimente aveau loc într-o perioadă în care condimentele exotice erau foarte căutate în Europa. Insulele Moluce, ce aparţin în prezent Indoneziei, erau bogate în astfel de mirodenii.

Născut în 1480, exploratorul portughez Fernando Magellan credea că „insulele cu mirodenii” se aflau în jumătatea de glob care îi revenea Spaniei, fiind convins că putea ajunge, călătorind prin vest, la ele. Portughezul a fost susţinut de Coroana Spaniolă, pentru că mirodeniile aveau o valoare echivalentă cu cea a aurului. Această motivaţie a dus la prima circumnavigaţie.

Expediţia a fost, însă, amânată din cauza banilor insuficienţi, intervenţiilor Regelui Portugaliei şi neîncrederii castilienilor în Magellan.

Mai târziu, în 20 septembrie 1519, din Sanlúcar de Barrameda au plecat 237 de oameni, împărţiţi în cinci nave: Trinidad, nava condusă de Magellan, San Antonio, Concepcion, Santiago şi Victoria.

Călătoria a continuat prin insulele Canare, coasta Braziliei şi Patagonia – cunoscută azi ca Argentina.

Neîncrederea în Magellan şi în evoluţia călătoriei a dus, pe 1 aprilie 1520, la răzvrătirea echipajului, sub conducerea lui Juan de Cartagena, Luis de Mendoza şi Gaspar de Quesada. Magellan şi oamenii lui credincioşi au reuşit să supravieţuiască revoltei şi să îşi continue călătoria către Insulele Moluce.

Încercând să găsească o trecere spre vestul Americii, în Oceanul Pacific, Magellan a trimis în recunoaştere nava Santiago, care a naufragiat în luna mai a anului 1520.

Peste trei luni, Magellan a decis să continue călătoria cu cele patru nave rămase, găsind strâmtoarea care astăzi îi poartă numele. În timp ce traversau strâmtoarea Estêvão Gomes, timonierul de pe San Antonio s-a răzvrătit, a traversat Oceanul Atlantic şi şi s-a întors la Sevilla, cu 55 de oameni la bord.

Magellan a continuat călătoria prin Oceanul Pacific, denumire pe care chiar el a atribuit-o datorită apelor liniştite.

În  17 martie, echipajul a debarcat pe insula Homonhon. În Insula Mactan, de lângă Cebu, regele a refuzat să se supună invadatorilor şi a avut loc o bătălie în timpul căreia Magellan a fost rănit de o săgeată otrăvită, murind pe 27 aprilie 1521.

Nava Concepcion a fost arsă în faţa Insulei Bohol, pe 2 mai 1521, pentru că membrii echipajului nu erau suficienţi pentru a o conduce.

În noiembrie 1521, navele Trinidad şi Victoria au ajuns în Insulele Moluce, au încărcat condimente şi s-au văzut nevoite să găsească o cale pentru a se întoarce în Spania.

Nava Trinidad a fost, însă, capturată de portughezi, iar Victoria, cu 60 de oameni la bord, a părăsit Insula Tidore pe data de 21 decembrie.

Nava Victoria a traversat Oceanul Indian şi Capul Bunei Speranţe, iar la  6 septembrie 1522 a acostat în Spania, cu optsprezece oameni la bord, marcând astfel prima circumnavigaţie.