Dieta „5:2” – este cea mai populară formă de intermittent fasting în care timp de 2 zile pe săptămână sunt consumate doar 500 kcal/per zi, iar în celelalte 5 zile se mănâncă normal.
Un studiu relevă că este posibil să pierzi în greutate prin această metodă şi, de asemenea, ajută la reducerea nivelului de glucoză şi cel al colesterolului din sânge.
Dar este puţin probabil să fie o metodă mai eficientă decât o dietă tradiţională deoarece reduce numărul de calorii aproximativ ca una normală.
Totuşi, există câteva dovezi împotriva acestui tip de dietă: dacă zilele în care numărul de kilocalorii consumate este redus la 500 sunt consecutive, există riscul de creştere a sensibilităţii la insulină, factor marcant al diabetului de tip 2. Riscul pare a fi mai mare decât în cazul dietelor normale.
Un avantaj al dietei „5:2” este că poţi consuma mâncare în perioada de „fasting”, deci organismul privenşte nutrienţi vitali.
Implementarea unor astfel de diete pe o perioadă extinsă poate conduce la scăderea masei musculare şi osoase, pe lângă cel al grăsimilor din organism, deoarece o dietă echilibrată este aproape imposibilă atunci când reduci numărul de calorii. O soluţie pentru evitarea acestui lucvru este consumul de proteine care, de asemenea, reduce apetitul.
ADF este cunoscută şi drept metoda „every other day diet” (dieta o dată la o zi) şi presupune alternarea o dată la o zi între o dietă neresstrictivă şi una de fasting, cu un consum de calorii redus.
Majoritatea cercetărilor au dezvăluit că metoda este asemănătoare cu cea „5:2”, cu 500 de kcal pe zi.
Totuşi, un studiu a relevat că ADF te poate ajuta să scazi în greutate într-o perioadă de 8 – 12 săptămâni.
Dar există şi dezavantajul, urmată pe o perioadă mult mai exstinsă, corpul se obişnuieşte cu un număr redus de calorii iar rata scăderii în greutate scade.
Se pare că, pe termen scurt, aceasta este una dintre cele mai bune diete de slăbit.
Cea mai comună variantă a acestui tip de fasting este 16:8, 16 ore de fasting şi 8 ore în care se poate mânca. Cei mai mulţi folosesc metoda aceasta sărind peste micul dejun şi mâncând doar în intervalul 12 – 20.
Dar numărul de calorii consumate prin activitatea fizică este, de asemenea, redus, ceea ce va neglija parţial sau complet deficitul de calorii obţinut prin omiterea micului dejun.
De asemenea, atunci când se sare peste micul dejun se reduce efectul insulinei în sânge, deci nivelul glucozei este destabilizat.