Ce e de făcut în cazul unui accident nuclear?

Accidentul care s-a produs în reactoul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl este cel mai grav accident de acest tip, iar proximitatea comemorării ar trebui să ne facă să ne întrebăm, atât la nivelul indivizilor de zi cu zi, dar, mai ales la nivelul autorităţilor, ce-i de făcut şi cum trebuie să se acţioneze în eventualitatea unui astfel de dezastru.

Dezastrul de la Cernobîl a pornit de la explozia reactorului care a expus miezul acestuia în aer liber. Kathryn Huff, specializată în inginerie nucleară şi profesoară a Universităţii Illinois, citată de Live Science, explică faptul că o astfel de situaţie ridică două mari probleme.

• Ce este „paradoxul coastei”?
• Câte bombe nucleare au fost folosite în lume?

Prima astfel de problemă este legată de reacţia nucleară care continuă să aibă loc atunci când miezul este expus atmosferei. Astfel, atomii de uraniu continuă să elibereze energie şi neutroni, fapt care întreţine reacţia nucleară. În această situaţie, cei aflaţi la faţa locului sunt supuşi unor doze foarte mari de radiaţii, care se pot dovedi mortale.

Cea de a doua problemă, care se dovedeşte a fi şi mai serioasă faţă de prima, presupune că un accident nuclear conduce spre eliberarea în atmosferă a unei cantităţi foarte mari de fum şi praf, aceastea provenind direct din miezul reactorului. Între particulele de praf şi fum se pot identifica şi o serie de izotopi radioactivi care presupun un pericol major pentru oamenii care intră în contact cu aceştia. „Unii dintre aceşti izotopi sunt toxici pentru corpul uman. Unii dintre ei sunt mult mai radioactivi în comparaţie cu nivelul de radiaţii pe care îl întâlnim în viaţa de zi cu zi. Iar unii, pe lângă radioactivitate şi toxicitate, se dovedesc a fi foarte mobili în mediul înconjurător”, explică profesoara Huff.

În acest caz, prin mobilitatea acestor izotopi se înţelege abilitatea acestora de a intra în organisme. De exemplu, izotopul de iod-131 poate cauza afecţiuni ale glandei tiroide atunci când este asimilat. Din această cauză, după producerea unor evenimente nucleare, persoanele din zonele afectate trebuie să ia doze de iod. În acest fel este prevenită asimilarea de către corp a izotopului radioctiv.

Bor şi nisip

Acestea au fost folosite de către pompierii de la faţa locului pentru a limita expunerea miezului la mediul înconjurător şi pentru a reduce riscul ridicat de cele două probleme.

Nisipul este folosit pentru a acoperi reactorul expus la aer, în timp ce borul este folosit pentru a opri reacţia nucleară care se petrece în interiorul acestuia.  

„Într-un reactor nuclear există izotopi care pot face reacţia să continuie şi izotopi care o pot încetini”, adaugă dr. Huff. Astfel, izotopii de uraniu după ce  absorb neutroni au tendinţa de a se sparge şi a perpetua reacţia, în timp ce borul doar reţine respectivii neutroni. În teorie, folosirea borului poate reprezenta o soluţie la problema reprezentată de explozia unui reactor.

Din păcate, din cauza modului în care a fost construit reactorul, dar şi a modului în care au fost aruncate deasupra acestuia borul şi nispul, reacţia nu a fost deloc izolată, conducând la decesul a şapte piloţi din cauza expunerii la doze letale de radiaţii, conform unui documentar BBC din anul 1997.

Reactoarele moderne sunt mult mai sigure

Dr. Huff ţine să reamintească de eforturile pe care statele nucleare ale lumii le-au făcut pentru a se asigura că un astfel de eveniment nuclear nu va mai avea loc cândva. Ea subliniază că reactoarele din ziua de azi au fost proiectate astfel încât să reducă la minim pericolul , dar şi nevoia de intervenţie umană în posibilitatea unui accident nuclear. Astfel, în proiectele moderne sunt incluse carcase care să izoleze eventualele scurgeri de radiaţii, cât şi instalaţii care să împăştie bor şi nisip în locul oamenilor.

Huff argumentează că soluţia folosită la Cernobîl a fost cea potrivită, indiferent de implementarea acesteia. Şi că dacă ar putea avea loc un accident nuclear se va ajunge la o metodă mai mult sau mai puţin sofisticată de împăştiere a borului şi a nisipului pentru a reduce contaminarea cu radiaţii.

Citeşte şi: