George Beauchamp a avut un noroc chior, după cum relatează rudele bărbatului, care a supravieţuit atât naufragiului Titanicului din 1912, cât şi celui al Lusitaniei, din 1915, scrie mirror.co.uk.
După a doua „întâlnire” cu moartea, George a spus familie sale: „M-am săturat de navele mari – o să lucrez pe unele mai mici”.
George a fost fochist pe RMS Titanic, vasul care a lovit un aisberg şi s-a scufundat în Oceanul Atlantic, în data de 14 aprilie 1912.
Acesta şi-a amintit cum a auzit „un zgomot ca de tunet” şi s-a trezit cu jumătatate de corp în apă, înainte să i se permită să părăsească sala motoarelor.
George a urcat o scară de urgenţă de pe punte şi a ajutat mai mulţi pasageri să urce în bărcile deja supraaglomerate, înainte de a-şi asigura şi el un loc.
Ulterior, curajosul George a povestit cum a salvat 70 de pasageri, transportaţi cu barca de salvare numărul 13.
Referitor la impactul cu aisbergul, George a spus că, în acel moment, se ocupa cu alimentarea motoarelor: „Am simţit şocul şi am auzit un zgomot asurzitor. Ni s-a ordonat să închidem vanele, pe măsură ce apa a invadat sala motoarelor. Ne-am urcat apoi pe scara de urgenţă”.
George a vorbit şi despre operaţiunea de salvare a pasagerilor: „Aveam un picior pe punte şi altul în barca de salvare, am ajutat femeile şi copiii să urce în barcă. A fost dat ordinul: Este suficient, nu au loc mai mulţi oameni în barcă – Aşa că m-am urcat şi eu şi am plecat”.
Unele doamne au refuzat să urce în bărcile de salvare, a declarat George. „A trebuit să ţinem barca de salvare departe de epava Titanicului. Riscam să ne scufundăm şi noi”, a mai spus acesta în anchetă.