Componenţa stranie a unei stele care nu ar fi trebuit să existe în Calea Lactee

Steaua J0023+0307 conţine încă un element straniu, anume o cantitate imensă de litiu, scrie Mediafax.

Acest lucru nu este neobişnuit pentru stelele foarte vechi, dar este cu siguranţă surprinzător pentru J0023+0307, ​​aceasta formându-se în primii 300 de milioane de ani după Big Bang, imediat după ce prima generaţie de stele începuse să moară.

• De ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?
• Oamenii de știință au creat cele mai subțiri spaghete din lume

„Această stea primitivă ne surprinde prin conţinutul ridicat de litiu şi prin posibila relaţie cu litiul primordial format în Big Bang”, declară astronomul David Aguado de la Universitatea din Cambridge.

Când Universul a apărut acum 13.8 miliarde de ani, doar cele mai uşoare elemente au fost create. Acestea au fost hidrogenul şi heliul, dar şi cantităţi foarte mici de litiu şi beriliu.

Procesul prin care aceste elemente formate din amestecul primordial al neutronilor, protonilor, electronilor, pozitronilor, fotonilor şi neutrinilor, care au apărut imediat după Big Bang, se numeşte nucleosinteza Big Bang.

Elementele mai grele au apărut mai târziu, create în interiorul primelor generaţii de stele. Când aceste stele au murit, elementele pe care le-au creat au fost prinse în formarea de noi stele.

Acesta este modul prin care procesul de spectroscopie identifică de fapt stelele foarte vechi. Dacă nu conţin multe elemente mai grele – ceea ce numim stele extrem de sărace în metal sau EMP-uri, atunci este un semn că stelele s-au format înainte ca aceste elemente să existe în Univers. J0023+0307 este una dintre cele mai cunoscute stele sărace în metale.

Cu toate acestea, în ciuda absenţei sale neobişnuite de carbon, J0023+0307 are litiu în aproximativ aceleaşi proporţii ca alte EMP-uri.

„Conţinutul de litiu al acestei stele primitive este similar cu cel al altor stele sărace în metal din aura galaxiei noastre şi ele definesc aproximativ o valoare constantă, independentă de valoarea conţinutului de metal al stelei”, susţine astronomul Jonay González Hernández de la Institutul de Astrofizică Canarias din Spania.

În stelele obişnuite, litiul este distrus la temperatura de 2.5 milioane grade Kelvin, aceasta fiind necesară pentru fuziunea stelară cu hidrogen. Stelele mai mari pot reţine litiul în atmosferele exterioare mai reci, dar, în general, stelele mai mici nu conţin deloc litiu.

Aşadar, este posibil ca J0023+0307 să conţină litiu din nucleosinteza Big Bang şi ar putea duce la noi descoperiri despre evenimentul misterios.