Japonia intră în era Reiwa odată cu un nou împărat

Japonezii au aşteptat cu nerăbdare anunţul privind numele noii ere („gengo”), care va fi folosit pe monede, calendare, în presă şi în documentele oficiale.

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Numele „Reiwa” este scris cu două caractere în japoneză, primul însemnând „bun” şi „frumos”, dar şi „ordine” şi „comandă”, iar al doilea, „pace” şi „armonie”.

Noul nume pune accent pe frumuseţea culturii tradiţionale a Japoniei, dar şi pe un viitor în care toţi îşi vor putea îndeplini visurile, a spus Abe într-o conferinţă care a avut loc luni, la Tokyo, potrivit Mediafax.

„Naţiunea noastră se află în faţa unui punct de cotitură, dar sunt numeroase valori japoneze care nu trebuie să dispară”, a mai spus premierul.

Prinţul moştenitor Naruhito va urca pe tronul Crizantemei la o zi după abdicarea tatălui său, împăratul Akihito. Pe 30 aprilie se încheie era Heisei, care a debutat în 1989, iar Akihito este primul împărat japonez care alege să abdice în ultimele două secole.

Numele „Reiwa” a fost preluat pentru prima dată dintr-o antologie veche de poeme japoneze, „Manyoshu”, şi nu ales din vechile texte chinezeşti.

Regulile stipulează că numele erei trebuie să coincidă cu idealurile naţiunii, să fie format din două „kanji” (caractere), să fie uşor de scris şi de citit. Nu trebuie să fie utilizat în mod comun şi nici să fi fost folosit într-o combinaţie anterioară.

Cele patru ere din istoria modernă a Japoniei

În istoria modernă a Japoniei au fost patru perioade de domnie: Meiji (1868 – 1912), Taisho (1912 – 1926), Showa (1926 – 1989) şi actuala Heisei, tradusă prin „obţinerea păcii”.

Cele trei decenii ale erei Heisei au fost marcate de prăbuşirea economiei Japoniei, ani de stagnare, dezastre naturale şi propagarea social media.

Împăratul Akihito şi împărăteasa Michiko au modernizat profund monarhia japoneză atât de legată de tradiţii, au adus-o mai aproape de popor şi au contribuit la popularizarea acesteia.

Akihito a încălcat mai multe tradiţii, de la căsătoria cu o femeie pe care o iubea la campania sa pentru pace şi exprimarea regretului pentru rolul Japoniei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar acest lucru i-a adus popularitate şi respect.

Născut în 1933, Akihito avea 11 ani când s-a încheiat cel de-Al Doilea Război Mondial.

A moştenit tronul Crizantemei în 1989, devenind al 125-lea împărat al Japoniei, după moartea tatălui său, împăratul Hirohito. În perioada acestuia, Japonia a trecut printr-o expansiune agresivă, care a avut ca rezultat o devastare a ţării, dar şi o constituţie care impunea un pacifism instituţionalizat după război, redactată de forţele de ocupaţie americane. Hirohito a rămas împărat, dar nu a mai avut nicio putere politică.

Akihito s-a îndepărtat treptat de tradiţii care impuneau ca împăratul să stea separat de oamenii de rând. A fost, de altfel, primul împărat care s-a căsătorit cu o persoană fără titlu nobiliar, Michiko Shoda, fiica unui magnat al făinii. S-au cunoscut la un turneu de tenis şi s-au căsătorit în 1959, evenimentul stârnind o furtună mediatică.

Cei doi au ales să îşi crească singuri copiii şi nu să apeleze la bone, aşa cum se obişnuia.

Michiko, criticată în primii ani ai căsătoriei pentru că nu a respectat tradiţiile, l-a născut pe prinţul Naruhito în 1960, dar a suferit un avort spontan trei ani mai târziu şi s-a retras din viaţa publică. L-a născut pe prinţul Akishino în 1965, însă a continuat să sufere de tulburări provocate de stres. Suporterii ei sunt de părere că ea a contribuit mult la modernizarea monarhiei nipone.

Împăratul Akihito şi împărăteasa Michiko / Credit foto: Hepta

După cutremurul şi tsunamiul care au provocat explozia de la Fukushima, în 2011, Akihito a avut o apariţie fără precedent la televiziuni, pentru a face un apel la calm.

Două luni mai târziu, cuplul imperial mergea în vizită la Fukushima, spre uimirea puriştilor care considerau că datoria primară a împăratului este să se roage, nu să se întâlnească cu poporul.

Popularitatea lui Akihito i-a permis acestuia să îşi exprime opinii politice, în ciuda faptului că nu are un rol în acest sens.

De exemplu, şi-a făcut publică în mod clar opoziţia faţă de naţionalism şi şi-a exprimat „regretul profund” privind acţiunile Japoniei din cel de-Al Doilea Război Mondia.

Într-o vizită istorică făcută în 1992 în China, Akihito a spus că Japonia „a produs o mare suferinţă poporului chinez”.

Iar, în timp ce vizita Coreea de Sud, şi-a exprimat „regretele profunde” pentru suferinţele coreenilor din timpul ocupaţiei nipone, între anii 1910 şi 1945.

Abdicarea lui Akihito

Pentru a pune capăt domniei, Akihito a încălcat o altă regulă şi a apărut la televiziuni, în 2016, cerând poporului să îl lase să abdice.

Parlamentul şi guvernul au adoptat ulterior o decizie care modifica legea ce impunea împăraţilor să rămână pe tron până la moarte, astfel încât rolul său să fie preluat de prinţul moştenitor Naruhito.

În vârstă de 59 de ani, prinţul moştenitor Naruhito va fi al 126-lea împărat al Japoniei şi primul născut după cel de-Al Doilea Război Mondial. S-a căsătorit în 1993 cu Masako Owada, o femeie fără titlu nobiliar, iar, opt ani mai târziu, s-a născut unicul lor copil, prinţesa Aiko.

Viitorul împărat Naruhito şi-a anunţat intenţia de a continua munca tatălui său.

Politica Japoniei se bazează pe un sistem multipartinic, parlamentar şi reprezentativ al unei monarhii constituţionale. Puterea executivă este deţinută de guvern, iar Constituţia japoneză din 1947 i-a limitat rolul împăratului la cel de „simbol al statului şi al unităţii poporului japonez”.