Întrebarea pare să nu aibă sens la prima vedere. „Este ca şi cum ai întreba de ce e apa udă”, a afirmat Will Kinney, cosmolog din cadrul Universităţii din Buffalo. Conform PopScience, întunericul ce învăluie cerul noaptea i-a intrigat pe astronomi pentru o lungă perioadă de timp. Specialiştii numesc acest fenomen Paradoxul lui Olber.
Stelele îndepărtate au o lumină estompată, de aceea ele sunt observate în mare parte de telescoape spaţiale precum Hubble. În fapt, existenţa nopţii dovedeşte faptul că stelele pe care le vedem nu sunt active mereu. La fel ca oamenii şi maşinile, lumina călătoreşte cu o viteză anume, aşadar deşi se mişcă foarte repede ea necesită timp să ajungă la destinaţie. Atunci când te uiţi la o stea, o planetă sau o galaxie primeşti un mesaj din trecut, mesaj ce îţi spune şi ce activitate avea obiectul în momentul în momentul în care a transmis lumina către tine.
De exemplu, atunci când priveşti către soare, vezi de fapt lumina emisă în urmă cu opt minute, iar lumina de pe Jupiter este observată aşa cum a fost emisă în urmă cu cel puţin jumătate de oră. Cu cât priveşti universul la distanţe cât mai mari, cu atât călătoreşti mai mult în timp.
Misterul cerului întunecat este rezolvat de faptul că toată această istorie a universului are un început, un moment anterior stelelor şi galaxiilor. Mulţi cosmologi cred că universul a început dintr-un mic punct ce s-a umflat la fel ca un balon în cadrul evenimentului cunoscut ca Big Bang. Cosmologii denumesc această perioadă „Evul Mediu Cosmic”. În această perioadă, spaţiul este lipsit de lumină. Practic atunci când priveşti cerul întunecat, observi într-un anumit mod întunericul rămas din acea perioadă. Stelele nu luminează întregul cer deoarece partea din univers pe care o vedem are o distanţă finită.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Admiră cea mai mare imagine care surprinde cerul nopţii în adevăratele lui culori
”Pământul va fi 15 zile în întuneric beznă”. Ce se ascunde în spatele acestui anunţ