Cercetătorii de la University of Exeter şi Plymouth Marine Laboratory, alături de Greenpeace Research Laboratories, au căutat particule sintetice (mai mici de 5 mm) în 102 de ţestoase marine din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană şi Oceanul Pacific, scrie Phys.
Particulele sintetice au fost găsite în toate ţestoasele, cele mai comune fiind fibrele, care pot veni din surse precum îmbrăcămintea, cauciucul, filtre de ţigări şi echipament marin precum frânghiile şi plasele de pescuit.
„Efectul acestor particule asupra ţestoaselor este necunoscut”, a precizat Emily Duncan, conducătoarea acestui studiu de la University of Exeter. „Dimensiunea redusă înseamnă că poate trece prin sistemul digestiv fără să cauzeze un blocaj, aşa cum se întâmplă şi cu fragmentele mai mari. Totuşi, studiile viitoare vor avea în vedere determinarea dacă aceste microplasticuri afectează organismele marine într-un mod mai subtil”, a adăugat cercetătoarea.
„Spre exemplu, poate transporta substanţe contaminante, bacterii sau virusuri sau pot afecta ţestoasele la nivel celular sau subcelular”, a mai precizat Duncan.
În total, au fost găsite mai mult de 800 de particule sintetice în cele 102 de ţestoase studiate. Dar cercetătorii au testat doar o parte din intestinele reptilelor, astfel că se estimează că numărul particulelor este de 20 de ori mai mare.
Cercetătorii nu înţeleg cum particulele sintetice sunt ingerate de ţestoase, dar posibilele surse sunt sedimentele şi apa marină poluată. Ţestoasele cu cele mai multe particule de plastic au fost din Marea Mediterană, despre care se ştie că este în general mai poluată decât Oceanul Pacific şi Oceanul Atlantic, dar numărul mic de mostre şi metodologia nu permite asemenea comparaţii geografice detaliate.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
De ce ar putea dispărea broaştele ţestoase mai repede decât se credea
Cea mai veche fosilă a unei ţestoase. Oamenii de ştiinţă au fost uimiţi când au descoperit-o
De ce au ţestoasele carapace? Descoperirea unui băiat de opt ani oferă răspunsul