Astronauţii misiunii Apollo 10 erau, aşa cum este uşor de intuit, printre cei mai experimentaţi pe care i-a avut NASA, relatează Space.
Stafford, comandantul misiunii, a fost instructor de zbor de teste al Forţelor Aeriene SUA. Colaborând cu NASA încă din 1962, avea deja două zboruri spaţiale realizate: cu Gemini 6 – care a presupus întâlnirea cu o altă navă în spaţiu – şi a fost comandantul primei misiuni Apollo-Soyuz.
Eugene Cernan, pilotul modulului lunar, a fost la bordul misiunii Gemini 9, realizând o ieşire în spaţiu în cadrul acesteia. Înainte să se alăture NASA în 1963, a fost pilot în armata americană. Mai târziu, Cernan devenea ultimul astronaut din misiunile Apollo care să meargă pe Lună, fiind comandantul misiunii Apollo 17.
Young, carea avea să fie pilotul modulului de comandă, era deja un veteran în urma celor două misiuni Gemini: Gemini 3 şi Gemini 10. Înainte de a deveni astronaut, a fost şi el pilot de teste în armata americană. Young va fi şi comandantul misiunii Apollo 16, devenind astfel a noua persoană care calcă pe Lună.
Câţiva oficiali ai NASA doreau ca Apollo 10 să ajungă până pe suprafaţa Lunii, dar planul acesta a fost modificat din cauza mai multor motive. În primul rând, modulul lunar al Apollo 10 era prea greu pentru coborâre; schimbarea cu un modul mai uşor ar fi fost o decizie de ultim moment care ar fi întârziat lansarea. În al doilea rând, erau multe necunoscute, inclusiv dificultatea cu care se putea prezice câmpul gravitaţional al Lunii.
La început, misiunea a decurs fără probleme. Pentru prima dată, s-au înregistrat primele imagini color din spaţiu. Filmuleţul a arătat andocarea între modulul de comandă poreclit Charlie Brown şi modulul lunar Snoopy, dar şi interiorul modulului de comandă.
În a patra zi de la lansare, Cernan şi Stafford au îndepărtat Snoopy de Charlie Brown. Pe măsură ce echipajul ajungea din ce în ce mai aproape de suprafaţa Lunii, aceştia transmiteau ce vedeau. „Am văzut răsăritul Pământului, a fost magnific”, relata Cernan. Minute mai târziu, astronauţii au zburat peste viitorul loc de aselenizare al modulului misiunii Apollo 11.
Misiunea nu a fost însă fără incidente. Atunci când se întorceau la Charlie Brown, sistemul de ghidare al modulului lunar a fost orientat în direcţia greşită, iar acesta a început să se rotească necontrolat. După câteva secunde intense, echipajul a reuşit să readucă nava sub control.
Cei de la NASA au precizat ulterior că rotirea a fost cauzată de o greşeală umană. Din cauza unei setări eronate, sistemul modulului lunar de abandonare căuta modulul de comandă, ceea ce nu trebuia să facă (în caz de urgenţă, acest sistem ar fi dus modulul lunar înapoi la cel de comandă).
După 5 ore şi jumătate, Snoopy, s-a întors la Charlie Brown. Cele două nave au andocat în partea îndepărtată a Lunii.
În drum spre Pământ, echipajul a mai avut o premieră: primul bărbierit în spaţiu. Folosind lame, un gel gros de bărbierit şi o pânză umedă, astronauţii au demonstrat că şi în condiţii de imponderabilitate, se pot realiza activităţile cotidiene.
De asemenea, la întoarcere, nava a atins o viteză maximă de 38.897 km/h, ajungând în siguranţă în Pacific pe 26 mai, la opt zile de la lansare.
Apollo 10 a fost un test esenţial înainte de marele eveniment, misiunea Apollo 11, care a adus primul om pe suprafaţa Lunii. NASA a mai realizat încă 6 misiuni similare între 1969 şi 1972; doar Apollo 13 nu a atins obiectivul, din cauza unei defecţiuni mecanice care a forţat misiunea să se întoarcă pe Pământ.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Apollo 9, misiunea rar amintită, dar care a pus bazele explorării umane a cosmosului
ARHIVA APOLLO, online: Peste 8.400 de imagini din misiunile NASA pe Lună, publicate – FOTO
Eşecul misiunii Apollo 1: focul fatal şi cum o catastrofă a ajutat la trimiterea primului om pe Lună