Zahărul, înlocuitorii lui şi îndulcitorii: ce se recomandă

Descopera

Publicat: 25.08.2018

Zahărul alb de consum este un dizaharid compus din glucoză şi fructoză. Se obţine din sfecla autohtonă de zahăr şi din trestia de zahăr tropicală. La producţia zahărului, sfecla (cu conţinut de zaharoză de circa 16% ) se spală şi se mărunţeşte. Zahărul este extras din părţile plantei sub apă fierbinte.

Aşa numitul suc brut obţinut conţine 12%-14% zahăr. El se curăţă şi se evaporă. Se obţine suc gros cu 55%-65% zahăr, la a cărui prelucrare ulterioară se cristalizează zahărul brut brun. Conţine peste 90% zaharoză şi resturi de melasă (culoare brună).

Zahărul brun este produs prin curăţarea incompletă sau prin adaăugarea de colorant de zahăr sau melasă. După alţi paşi de curăţare (rafinare) se obţine zahărul alb 100%.

Glucoza este conţinută de multe fructe (în strugur). La scară largă, ea este obţinută prin descompunerea porumbului/ amidonului din cartofi. Maltoza este componenta principală a extractului de malţ, lactoza se obţine din zer.

Zahărul obţinut tehnic, izolat, este o substanţă pură, care a pierdut toate substanţele naturale (vitamine, minerale, oligoelemente). Organismul primeşte prin zahăr energie, dar nu primeşte substanţe valoroase din punct de vedere energetic. Consumul mare de zahăr duce la supraponderabilitate, diabet şi carii.

Mierea

Mierea este un produs natural, căruia nu i se pot adăuga alte substanţe, conform legislaţiei alimentare. Ea conţine circa 75% zahăr (35 % fructoză, 35% glucoză, 5 % zaharoză) şi circa 20% apă.

Vitaminele, enzimele, mineralele şi oligoelementele sunt conţinute doar în măsură mică, neglijabilă din punct de vedere al fiziologiei alimentare. Mierea are o aromă deosebit de plăcută. Este folosită şi ca remediu natural.

Citeşte continuarea pe CSID.