Dovezile genetice sugerează că ordinul a apărut în perioada Permian, în urmă cu 250 de milioane de ani. Însă studiile anterioare sugerau că cea mai veche fosilă de squamată are o vechime de 180 de milioane de ani . „Perioada de timp este mai mare decât cea dintre apariţia oamenilor şi dinozauri”, a declarat paleoantropologul Tiago Simoes, din cadrul Universităţii din Alberta.
Conform Science Alert, Megachirella wachtler, o fosilă de aproape opt centimetri poate fi considerată „mama tuturor şopârlelor”, fiind cel mai vechi strămoş al squamatelor. Cu ajutorul fosilei, specialiştii pot afla mai multe informaţii cu privire la tranziţia de la reptile primitive la ordine extinse şi diverse. Coautorul lucrării, Michael Caldwell, a declarat că fosila este „un exemplar perfect”.
„Este un fel de rocă Rosetta dacă ne gândim la toate informaţiile pe care ni le oferă despre evoluţia şerpilor şi şopârlelor”, a declarat Caldwell.
Scheletul parţial al Megachirella a fost descoperit de un căutător amator de fosile, în munţii Dolomiţi din nordul Italiei. Rămăşiţele au fost analizate pentru prima oară în 2003, însă limitaţi de tehnologia din acea perioadă specialiştii nu au reuşit să încadreze noua specie în arborele genealogic al reptilelor.
Însă după 15 ani, scanările CT cu înaltă rezoluţie au fost utilizate pentru a analiza roca. Simoes şi colegii săi au identificat trăsături ale cutiei craniene a animalului, clavicula şi zona inferioară a membrelor ce deţineau trăsături regăsite doar la reptile. De asemenea, au descoperit structuri ce nu se mai regăsesc în prezent la squamate, precum un mic os de la nivelul gurii denumit quadratojugal şi un os de la nivelul burţii denumit gastralia (ce au fost descoperite şi la dinozauri).
„Pentru prima oară avem informaţiile pentru a înţelege relaţia speciilor de reptile”, a declarat Simoes. Atunci când Megachirella trăia, Pământul era compus dintr-un singur continent, Pangaea, florile nu apăruseră încă, solul fiind dominat de licopode.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: