Legendarele sirene! Unele dintre cele mai sclipitoare minţi ale Europei credeau în existenţa creaturilor marine

Bărbatul şi-a început scrisoarea prin explicarea faptului că anterior considera sirenele la fel de existente precum ”centaurii sau sfincşii”. Conform History Today, el susţinea că multe registre istorice sugerau existenţa sirenelor. Unele dintre ele fiind redactate chiar de Plinius cel Bătrân ce afirma că există sirene şi tritoni. 

De asemenea, şi scrierile din perioada modernă conţineau nenumărate întâmplări, verificate, privind apariţia creaturilor. Una dintre întâmplări sugera că un grup de englezi au prins un triton pe ţărmul din Oxford. O altă femeie ar fi tras din apă o sirenă pe care a dus-o în Haarlem în 1404. Însă nici aceste informaţii nu l-au convins pe Mather de existenţa creaturilor, până când a întâlnit pe 22 februarie 1716 ”trei bărbaţi oneşti ce călătoreau într-o barcă din Millford către Brainford” care ar fi întâlnit un triton. 

• Cum a intoxicat propaganda nazistă România
• Noor Inayat Khan, prințesa spioană. A strigat „Libertate” înainte să fie împușcată în cap de naziști

Camarazii lui Mather s-au îndreptat imediat către casa bărbatului şi i-au spus că prindă tritonul ce era întins pe o rocă, însă unul dintre bărbaţi l-a speriat. În timp ce monstrul sărea în apă, ”bărbaţii au putut observa toate trăsăturile umane din partea superioară, cât şi pe cele de peşte din partea inferioară. 

Sursa: Wikimedia Commons

Auzind aceste detalii de la persoane de încredere, Mather a exclamat: ”Acum pot crede cu adevărat deoarece o astfel de creatură a apărut chiar în oraşul meu”. Însă chiar şi aşa bărbatul a promis Societăţii Regale că va continua să caute ”dovezi” palpabile ale apariţiilor sirenelor. 

Desigur, spre deosebire de cercetătorii din prezent, Mather trăia în secolul XVIII, o perioadă în care creaturile exotice, uimitoare sau periculoase erau descrise frecvent. În acea perioadă chiar şi descoperirea marsupienilor a reprezentat un lucru uimitor. Din acel moment au început să apară în cadrul Societăţii Regale nenumărate scrisori cu şerpi cu două capete, giganţi şi alte creaturi ”monstruoase”

Încă din timpuri străvechi, oamenii au venerat şi au susţinut că au întâlnit sirene. În anii 5000-4000 î.Hr., babilonienii scriau despre existenţa lui Ea, un zeu cu coadă de peşte şi cu trăsături umane. Palestinienii, sirienii şi israelienii o venerau pe Dercerto, o zeiţă cu coadă de peşte. În timpul epocii clasice din Grecia era venerat Triton, iar locuitorii se temeau de sirene, în timp ce diferite zeităţi cu trăsături similare peştilor caracterizau tradiţiile religioase din China şi India. 

Apariţiile sirenelor 1610-1784

Bisericile din perioada medievală din Europa erau pline de simboluri ale sirenelor. Conform istoricului Robert Hunt, ”decoraţiunile din catedrale erau inspirate de mare şi creaturile de acolo. Peştii, delfinii, tritonii şi sirenele apăreau pe primele sculpturi din piatră sau lemn.”

Din Evul Mediu, sculptorii şi artiştii reprezentau în general sirenele sub aceeaşi formă: femei frumoase cu păr lung, goale de la brâu în sus ce ţineau un pieptene într-o mână şi o oglindă în cealaltă. Primele descrieri ale sirenelor le regăsim în scrierile lui Homer. Bestiile lui Homer atacau marinarii din cer, însă în timp aceşti monştri au fost transformaţi în creaturi ale mării ce semănau în partea de sus cu o femeie şi în partea de jos cu un peşte. 

Scopul principal al unei astfel de creaturi era să seducă marinarii cu ajutorul cântecului lor. Autorul belgian Andrew Laurence îşi avertiza cititorii în secolul XVI că ”sirenele sunt bestii ucigaşe ce aduc bărbaţii aproape de moarte.” Un alt autor afirma că ”nu ar trebui să-ţi îndrepţi ochii către chipul sirenei şi nu ar trebui să asculţi cu urechile cântecul lor.”

Sursa: Wikimedia Commons

În timp ce sirenele erau imaginea sexualităţii, tritonii erau consideraţi creaturi mult mai periculoase şi obscure. Aceştia nu erau în general utilizaţi pentru decorarea catedralelor sau a monedelor. Una dintre cele mai faimoase apariţii ale sirenelor (conform lui Mather) a fost cea din 1403, pe când un grup de femei din Olanda a descoperit un triton în apele din apropierea oraşului Edam. Acestea au dus creatura în Haarlem, unde a fost închis în castel şi au încercat să-l hrănească cu pâine şi carne albă. 

Între secolul XVI şi XVII au fost înregistrare cele mai multe apariţii ale sirenelor şi tritonilor, deoarece europenii călătoreau pe întregul glob pentru a obţine putere comercială şi imperială. Chiar şi Cristofor Columb a susţinut că a văzut cum trei sirene au ieşit din mare. 

Toate aceste „întâlniri cu sirenele” l-au convins şi impulsionat pe Mather să prindă şi să analizeze din punct de vedere ştiinţific o sirenă. 

Însă Mather nu a fost singurul cercetător fascinat de creaturile mării, unele dintre cele mai strălucite minţi ale secolului XVIII încercau să descopere o sirenă. Printre aceştia se numărau Cald Linnaeus, Benjamin Franklin, Peter Collins şi  Benoit Maillett. Societatea Regală a investit sume uriaşe în astfel de cercetări. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: