Numele de ”Waterloo” provine de la ideea că soldaţii învingători/supravieţuitori aveau obiceiul de a smulge dinţii perfect sănătoşi ai celor morţi pe câmpul de bătălie, dar nimeni nu ştie cu precizie când practica de a transplanta dinţi a început, scrie Atlas Obscura.
Conform cercetătorului Andrew Spielman de la NYU School of Dentistry, practica a început înaintea bătăliei de la Waterloo din 1815. Cel mai târziu, se foloseau dinţi străini de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din perioada Revoluţiei Franceze.
Totuşi, înlocuirea dinţilor este o practică ce îşi are originile din antichitate. În prima eră a stomatologiei însă, în era modernă, înlocuirea dinţilor era o chestiune ce ţinea de estetică. „Emergenţa stomatologiei moderne după Pierre Fauchard (părintele medicinei dentare moderne) a dus la creşterea cererii de dinţi umani”, a afirmat Spielman. Se credea că dinţii umani arată şi se simt mai bine decât cei falşi, realizaţi atunci din os, fildeş şi dinţi de animale.
Dinţii nu proveneau numai de la persoanele decedate de pe câmpul de bătălie. Unii proveneau chiar de la dentiştii care îi extrăgeau de la pacienţi. De asemenea, primele proceduri dentare erau ralizate de obicei de tot felul de meşteşugari, stomatologul nefiind încă o meserie de sine stătătoare.
Acestea costau însă o avere. Conform unei liste de preţuri din 1795 din Baltimore Telegraph, un singur dinte costa 7 dolari, un preţ extrem de mare pentru acea perioadă.
Chiar primul preşedinte american, George Washington, avea câţiva dinţi de acest fel şi se speculează că aceştia proveneau de la sclavi. „Washington avea şapte sau opt seturi de dantură. A cheltuit mai mulţi bani pe nevoile sale dentare decât pe nevoile medicale ale întregii sale familii şi a servitorilor săi”, a precizat Spielman.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Acest tânăr nu s-a spălat niciodată pe dinţi. Cum arată dantura lui. IMAGINI ŞOCANTE
De ce avem două seturi de dinţi
Pericolele ascunse din periuţa de dinţi. Cât de des trebuie să o schimbăm