Naştere naturală versus cezariană. Medic: ”Niciuna dintre cele două variante nu este perfectă. În obstetrică, nu există riscuri zero”

Medicul consideră că alegerea se face de către echipa medicală cu acceptul pacientei, prin informarea acesteia, astfel încât să se aleagă acea cale de naştere care are cele mai mici riscuri pentru mamă şi făt.

• Kim Jong Un a avertizat că țara sa nu a fost niciodată mai aproape de un…
• Într-un celebru oraș antivaccinist, malaria face ravagii printre copii

Prof. univ. dr. Dan Mihu, care are o experienţă de 28 de ani în obstretică-ginecologie, a vorbit în interviu şi despre un fenomen pe care l-a constatat în ultimii ani, şi anume creşterea vârstei la care femeile nasc primul copil, între 30 şi 35 de ani, aspect care nu era prezent în trecut. 

D-le profesor Dan Mihu, lucraţi în cadrul Clinicii  Obstetrică-Ginecologie ”Dominic Stanca” de 28 de ani, iar din 2009 sunteţi şeful acestei instituţii. Câţi copii aţi asistat la naştere în această perioadă?

 Din 1990, de când lucrez în această clinică, am asistat, probabil, peste 5.000 de naşteri. La început am fost medic rezident, activitatea fiind mai redusă. Pe  măsura desăvârşirii carierei mele profesionale, atât pe parte medicală cât şi didactică, am fost mai mult implicat.

Vă mai amintiţi prima naştere?

Probabil că prima naştere la care am asistat a fost în facultate. Nu pot spune că am fost plăcut impresionat ca student în anul VI. Naşterea în sine este, într-adevăr, spectaculoasă şi cred că fiecare student la medicină şi-ar dori să observe cum se petrece o naştere. Naşterea rămâne un fenomen biologic unic prin specificitatea lui şi nu poate fi comparat cu nimic altceva. Dar poate că, pentru unii, nu este întotdeauna o imagine foarte plăcută, există uneori o pierdere de sânge mai importantă, în special la operaţia cezariană, ceea ce poate creea o stare neplăcută asupra studenţilor tineri sau chiar a rezidenţilor. Cât despre prima naştere pe care am asistat-o, cred că s-a întâmplat la începutul carierei mele, prin anul 1990, an în care am venit prin concurs la Clinica >.

Cum vedeţi evoluţia în timp, din 1990 până în prezent, a vârstei femeilor care nasc? Aţi întâlnit şi cazuri de tinere de 12-13 ani care au născut, dar şi de femei trecute de 45 de ani?

Sunt extreme ale vârstei de fertilitate. Eu consider că, în general, perioada de fertilitate a unei femei se menţine neschimbată, pentru că este un fenomen biologic pe care nu putem să îl influenţăm, dar care a suferit în timp modificări. Desigur, evoluţia socio-economică îşi spune cuvântul asupra aspectelor fiziologice ale reproducerii umane. Asistăm naşteri care au loc la tinere de 12 – 13 ani, dar avem şi paciente care, în urma procedurile de reproducere asistată, ajung să procreeze la vârste la care nu se spera acum 10 ani. Cea mai vârstnică pacientă pe care am avut-o în clinică şi care a născut a avut 51 de ani. A obţinut o sarcină prin fertilizare in vitro, cu siguranţă cu ovul donat. Sarcina a evoluat la termen şi a născut prin operaţie cezariană. Vârsta de fertilitate maximă rămâne cea consacrată, între 20 şi 30 de ani. Asistăm în zilele noastre şi la un fenomen de amânare a vârstei la care femeile aleg să aducă pe lume un copil din cauza implicării lor tot mai accentuate în viaţa comunităţii – economică, carieră profesională. Se întâmplă frecvent să avem paciente care nasc primul copil în jurul vâstei de 30 – 35 de ani, aspect care nu era prezent în urmă cu 30 de ani, când pacientele năşteau primul copil la vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani. Vârsta căsătoriei, a desăvârşirii profesionale a unei femei sau a unui cuplu suferă modificări în zilele noastre. Este foarte important ca un cuplu să aleagă momentul în care doreşte să procreeze. Sigur, constatăm că vârsta s-a modificat, dar aceasta nu înseamnă că o femeie la 30 – 35 de ani nu poate să prezinte o sarcină fiziologică şi nu poate să nască în condiţii optime un copil sănătos. Nu putem considera această vârstă ca fiind una improprie pentru procreere.

Aţi adus pe lume şi tripleţi?

Da, am avut şi sarcini cu tripleţi. Aceasta este o sarcină multiplă, obţinută printr-o procedură de reproducere asistată, dar şi pe cale naturală. În ultimul caz de tripleţi am avut o pacientă cu infertilitate, care a urmat un tratament şi a rămas însărcinată cu tripleţi. Am reuşit să ducem această sarcină la bun sfârşit şi s-au născut prin operaţie cezariană trei băieţi sănătoşi.

 Există o discuţie la ora actuală despre naşterea naturală versus naşterea prin cezariană. Există o mai mare tendinţă spre naşterea prin cezariană? Din punctul dvs de vedere, care ar fi varianta optimă de naştere?

Există numai două căi de naştere, nu avem alte posibilităţi de a alege finalizarea unei sarcini decât pe cale naturală sau prin cezariană. Nu există a treia cale şi nu cred că se va inventa în viitor. Niciuna dintre cele două variante nu este perfectă pentru că, dacă s-ar fi constatat că naşterea printr-o operaţia de cezariană este mai sigură pentru pacientă şi pentru copil, atunci s-ar fi abandonat naşterea pe cale naturală de-a lungul evoluţiei obstetricii. Dar nu s-a ajuns la această concluzie. Eu consider că echipa medicală care este implicată în asistenţa la naştere trebuie să aleagă pentru o pacientă acea cale de naştere care este cu cele mai mici riscuri pentru ea şi pentru făt în acel moment. Uneori, acest lucru este destul de dificil de cântărit, care sunt riscurile mai mici sau care sunt riscurile mai mari. De multe ori, alegerea căii de naştere nu este un lucru foarte uşor de realizat. A  existat şi există o anumită opţiune a pacientelor pentru calea de naştere şi eu consider că trebuie să existe o astfel de opţiune. Nu cred că medicul obstetrician are singur dreptul de a impune o anumită cale de naştere. Calea de naştere trebuie să se stabilească printr-o co

Citeşte continuarea în Gândul!