La sfârşitul anului 1950, Uniunea Sovietică încerca să ţină pasul cu evoluţia sumarinelor nucleare americane, iar construirea lui K-19 reprezenta o premieră. Submarinul era echipat cu rachete balistice nucleare capabile să distrugă ţărmurile americane. Conform Warhistoryonline, proiectul era extrem de important, iar în 1961 submarinul a realizat prima călătorie.
Pe toată perioada construcţiei submarinului au murit 10 persoane în diferite accidente. În timpul slujbei de ”creştinare” a navei din 1959, un bărbat a fost ales să spargă sticla de şampanie, spre deosebire de tradiţia navală în care erau implicate femeile. În timp ce căpitanul V. Panov a aruncat sticla către navă, aceasta nu s-a spart. Echipajul a crezut în acel moment că nava va eşua, iar mai târziu au apărut teorii conform cărora aceasta ar fi fost blestemată.
În 1960, din cauza confuziei echipajului, reactorul nuclear de la bordul submarinului a fost manevrat inpropriu, fapt ce a dus la îndoirea unui rotor. Astfel nava a fost supusă din nou reparaţiilor, iar echipajul a fost înlocuit. Pe 30 aprilie 1961, nava a pornit în prima sa călătorie în care avea la bord 139 de membri ai echipajului, cât şi specialişti în rachete şi torpile, medici, stewardese şi ofiţeri. În prima misiune oficială a submarinului, acesta a efectuat exerciţii în nordul Atlanticului, însă pe 4 iulie 1961 nava a avut din nou probleme. O scurgere masivă a reactorului a provocat oprirea sistemelor de răcire, nucleul nuclear ajungând la o temperatură periculoasă. De asemenea, şi sistemul de transmisie radio a cedat, membrii echipajului neavând cum să ceară sfaturi Moscovei privind situaţia.
K-19 opera în apropierea unei baze NATO, iar principala îngrijorare a căpitanului era ca explozia submarinului să nu provoace izbucnirea celui de-Al Treilea Război Mondial. Rectorul a fost închis, însă temperatura a continuat să crească la 800 de grade Celsius. Nava se afla pe punctul de a exploda, iar reactorul trebuia răcit de urgenţă. Căpitanul a ordonat unei echipe de ingineri să creeze un sistem de răcire improvizat prin conectarea unei valve a reactorului la o ţeavă de apă. Bărbaţii erau conştienţi de radiaţiile periculoase din cameră, dar au urmat ordinele. La scurt timp după efectuarea reparaţiei, întreaga echipă de ingineri a prezentat simptome acute din cauza radiaţiilor. În cele din urmă au fost spitalizaţi, dar toţi au murit în decursul unei luni.
În urma deschiderii uşii camerei în care se afla reactorul, întregul submarin a fost contaminat. Tot echipajul fiind supus riscului otrăvirii cu radiaţii. Din cauza acestui accident, căpitanul a decis oprirea misiunii şi îndreptarea submarinului către sud în speranţa că vor întâlni alt submarin. Deşi americanii au captat semnalul de alarmă al submarinului şi şi-au oferit ajutorul, comandantul a refuzat deoarece se temea că va fi acuzat de trădare în URSS. Din fericire, echipajul a observat un alt submarin S-270 la orizont şi, în ciuda ordinelor de a rămâne în interiorul submarinului K-19 până ajungeau înapoi la destinaţie, căpitanul a decis ca tot echipajul să evacueze vasul. Alţi 15 membri ai echipajului au murit în următorii doi ani. La câteva luni după incident, K-19 a fost implicat într-o nouă misiune, însă şi de această dată au existat incidente. Abia în 1990 a fost dezafectat.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: