TOP 10 descoperiri arheologice din 2017

Lista cuprinde temple uitate, mituri ale civilizaţiilor izolate, vechi aşezări, o statuie gigantică şi dovezi ale celei mai vechi eclipse solare înregistrate, scrie Listverse.

MESAJE DE CRĂCIUN. Mesaje, urări, felicitări şi sms-uri pentru familie, pentru prieteni, cei dragi, apropiaţi şi colegi

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Statuia gigantică descoperită în Cairo

Foto: arhiva

Anul acesta au fost multe descoperiri în Egipt, misiunile arheologice reluându-se după Primăvara Arabă din 2011. O descoperire importantă este statuia gigantică găsită în martie, în cartierul Mataria din Cairo.

Iniţial, arheologii au găsit bustul statuii cu o greutate de 3 tone, iar mai târziu, au descoperit şi capul. De asemenea, alte excavaţii au scos la iveală postamentul şi două degete, iar oficialii cred cu tărie că o mare parte (dacă nu toată) din statuie se va găsi în acelaşi loc. Bazându-se pe dimensiunea bustului, cercetătorii estimează că statuia are o înălţime de 9 metri.

Mai interesant este că, iniţial, experţii au crezut că statuia îl reprezintă pe Ramses al II-lea, pentru că statuia era localizată lângă ruinele templului său. Totuşi, atunci când arheologii au găsit inscripţia ”Neb Aa”, au ajuns la concluzia că statuia aparţinea lui Psamtek I din a 26-a dinastie, faraonul care folosea titlul menţionat mai sus. Descoperirea reprezintă aşadar cea mai mare statuie din Perioada Târzie care a fost găsită în Egipt.

Pentru mai multe detalii, intraţi aici şi aici.

Rezolvarea misterului submarinului Hunley

Foto: arhiva

Pe 17 februarie 1864, submersibilul Confederaţiei, H.L. Hunley, a devenit primul submarin care a scufundat o navă de luptă. Succesul a venit cu un preţ mare, deoarece Hunley şi echipajul său au fost pierduţi în aceeaşi zi. Epava a fost găsită după 131 de ani şi a fost ridicată din apă 5 ani mai târziu. Scheletele celor opt membri ai echipajului erau la posturile lor şi nu exista niciun semn al unei tentative de scăpare, ceea ce a ridicat întrebarea: ce i-a omorât?

Teoriile populare sugerează că echipajul de pe Housatonic, nava scufundată, a avut timp să tragă în submarin, sau că submarinul s-a lovit de o altă navă în drum spre casă. Totuşi, cercetătorii au anunţat anul acesta că au găsit răspunsul în urma efectuării unor experimente – explozia propriei torpile a omorât echipajul.

Submarinul avea o torpilă nedetaşabilă, altfel spus, o bombă agăţată la capătul unei lance. Aceasta a intrat în Housatonic, dar unda de şoc a exploziei a fost suficient de puternică să omoare sau să incapaciteze echipajul submarinului.

Alte detalii cu privire la echipajul submarinului găsiţi aici.

Oamenii din Insula Paştelui nu au distrus mediul

Credit: Hepta

Un studiu genetic publicat anul acesta adaugă la volumul de dovezi arheologice care contrazice teoria „ecocidului”, conform căreia populaţia Rapa Nui şi-au cauzat propria dispariţie prin război şi despăduririi.

Insula Paştelui este o regiune mică şi izolată, dar foarte cunoscută datorită statuilor moai, iar aceasta a fost studiată intens.

Până acum, se credea că numărul mare al locuitorilor şi tăierea copacilor au dus la deteriorarea agriculturii şi epuizarea lemnului până în secolul al XVIII-lea, atunci când pe insulă au ajuns europenii.

Arheologul Garl Lipo a fost printre primii cercetători care să contrazică ideea că pe insulă au avut loc războaie între triburi. Acesta susţine că dovezile principale în acest sens vin din istoria orală, care nu este de încredere. De asemenea, doar 2,5% dintre rămăşiţele umane recuperate au semne de răni. În ceea ce priveşte copacii, se consideră că şobolanul polinezian a cauzat deteriorarea pădurilor.

Noul studiu genetic pune la îndoială timpul în care sud-americanii au luat pentru prima dată contact cu Rapa Nui. De asemenea, acesta indică faptul că raidurile pentru sclavi, bolile şi migraţia care a început din secolul al XVIII-lea a cauzat micşorarea populaţiei.

Detalii cu privire la acest studiu găsiţi aici.

Templul pierdut al zeiţei Artemis

Credit: Wikipedia

După aproape 100 de ani de căutări, arheologii au anunţat că au găsit vestigiile unui templu antic dedicat zeiţei Artemis. Ruinele se găsesc pe insula grecească Euboea, lângă oraşul de coastă Amarynthos. Desigur, nu este vorba de Templul lui Artemis care a fost considerat unul dintre cele şapte minuni ale lumii şi care a fost găsit în Turcia.

Sursa principală de informaţia a fost Strabo, un geograf şi istoric grec din primul secol. A scris că templul se găseşte în apropierea oraşului antic Eretria, dar distanţa a fost inexactă. Într-un sfârşit, după mai bine de un secol de căutări, arheologii au găsit templul la 11 kilometri de aşezarea antică.

Primele indicii solide au apărut atunci când arheologii au găsit în ruina unei biserici bizantine material reutilizat, folosit în antichitate la alte construcţii. Apropiindu-se de oraşul Amarynthos, care avea legături puternice cu zeiţa Artemis, au găsit primele dovezi ale existenţei templului, iar inscripţiile cu numele zeiţei au confirmat identitatea structurii.

Mai multe descoperiri în ceea ce priveşte Antikythera

Credit: ARGO – 2017

Antikythera a fost găsită în 1900, iar de atunci, a fost sursa multor descoperiri uimitoare. Descoperită lângă insula grecească cu acelaşi nume, epava a devenit faimoasă pentru că la bordul ei a fost descoperit dispozitivul faimos care a fost considerat primul calculator analog din lume.

Lăsând la o parte acest mecanism, epava s-a dovedit a fi, în repetate rânduri, o comoară de artefacte, iar un studiu recent susţine că mai sunt multe lucruri de descoperit, după ce au scos la iveală o serie lungă de relicve, iar una dintre ele, un braţ de bronz care aparţinea unei statui. Statuile din bronz sunt printre cele mai rare artefacte din antichitate. Din cauza importanţei bronzului, multe dintre ele au fost topite, iar materialul reutilizat. Mai mult decât atât, fragmentul nu se potriveşte cu nicio statuie din bronz găsită până acum, ceea ce a dus la concluzia că restul statuii poate fi găsit undeva într-o zonă încă neexplorată.

Mai multe detalii găsiţi aici.

Aşezare preistorică găsită în Canada

Credit: Grant Callegari/Hakai Institute

Istoria timpurie a oamenilor din America de Nord este în mare parte necunoscută, iar noi descoperiri continuă să rescrie ce ştiam despre aceştia. În acest an, arheologii au găsit una dintre cele mai vechi aşezări nord-americane, pe Insula Triquet.

Noua descoperire susţine ideea că, în zona coastei British Columbia, care se află în apropierea insulei, a avut loc o migraţie importantă undeva în istorie. De asemenea, descoperirea dă credibilitate istoriilor orale ale Primelor Naţiuni, întrucât situl a fost descoperit cu ajutorul poveştilor despre poporul Heiltsuk. Conform acestora, Insula Triquet era doar un mic segment de teren care nu a îngheţat niciodată în timpul Erei Glaciare, astfel populaţia s-a retras aici. Aşezarea găsită pe insulă avea o vechime de 14.000 de ani.

Detalii despre această descoperire găsiţi la acest link.

Prima războinică vikingă

Foto: youtube

La sfârşitul secolului al XIX-lea, arheologii au descoperit un cimitir viking de secol X care conţinea aproximativ 1.100 de cadavre. Unul, în mod special, numit Bj 581, a atras atenţia arheologilor. Se găsea pe o terasă, la înălţime, lângă o garnizoană şi conţinea echipamentul complet al unui războinic profesionist: sabie, topor, suliţă, cuţit, săgeţi, scuturi şi cai. De asemenea, cercetătorii au găsit un joc numit hnefatafl, asemănător cu şahul de astăzi, ceea ce indică faptul că persoana era strateg şi că era importantă.

S-a presupus că războinicul era bărbat, dar în ultimele decenii unii au pus la îndoială această idee, sugerând că trăsăturile scheletului indicau faptul că războinicul a fost femeie. Un studiu din anul acesta a confirmat această ipoteză, atunci când cercetătorii de la Universitatea Stockholm au folosit mostre de ADN recuperate din braţ şi dinte, arătând că individului îi lipseşte cromozomul Y.

Aşadar, aceasta este prima descoperire care arată că în era vikingă, în Scandinavia, o femeie putea avea o poziţie de putere.

Detalii despre această descoperire aici.

Oraşul pierdut al lui Alexandru cel Mare

Credit: British Museum

Dronele s-au dovedit a fi un instrument extrem de important pentru arheologi datorită uşurinţei şi vitezei cu care pot oferi imagini din aer ale unor zone de altfel greu accesibile. Într-un timp foarte scurt, dronele au ajutat la descoperirea ruinelor, epavelor şi al altor relicve, iar acum, la această listă se adaugă un oraş întreg, creat de Alexandru cel Mare.

Oraşul se numeşte Qalatga Darband şi este localizat în zona kurdă a Irakului. A apărut la sfârşitul secolului al IV-lea î.e.n. şi s-a dezvoltat datorită comerţului cu vin. În ciuda acestui lucru, oraşul a dispărut din înregistrările istorice la câteva secole după şi a rămas aşa timp de 2.000 de ani.

De fapt, primele fotografii ale oraşului Qalatga Darband au fost realizate de sateliţii CIA în anii ’60. Acestea au fost declasificate în 1996 şi doar recent au ajuns în mâinele unor cercetători care au realizat că este vorba de ruinele unei aşezări. Apoi, o echipă de arheologi britanici şi irakieni au folosit drone pentru a fotografia regiunea, iar studiile de teren au scos la iveală statui greco-romane şi monede greceşti.

Mai multe detalii găsiţi la acest link.

Cea mai veche eclipsă de soare înregistrată

Credit: 123RF

Conform cercetătorilor de la Universitatea din Cambridge, cea mai veche eclipsă solară înregistrată în istorie a avut loc pe 30 octombrie 1207 î.e.n. Aceştia au ajuns la această dată exactă în urmă comparării textelor egiptene şi biblice şi au dezvoltat un nou cod pentru a calcula datele eclipselor prin luarea în considerare a variaţiilor, precum rotaţia planetei în timp.

Relatarea biblică este din Cartea lui Iosua din Vechiul Testament. Atunci când Iosua a condus poporul lui Israel în Canaan, „soarele a rămas nemişcat, iar luna s-a oprit”. Cercetătorii de la Cambridge nu au fost totuşi primii istorici care să creadă că relatarea conţine şi un eveniment astronomic. Totuşi, au fost primii care să spună că nu a fost o eclipsă totală.

De asemenea, există dovezi arheologice care confirmă prezenţa israeliţilor în Canaan între anii 1500 şi 1050 î.e.n. Textul egiptean descrie cum faraonul Merneptah a învins poporul lui Israel în Canaan în cel de-al cincilea an al domniei sale.

Folosind acest timp, cercetătorii au precizat că singura eclipsă solară vizibilă din Canaan în această perioadă a fost într-o după-amiază de 30 octombrie 1207. Mai mult decât atât, savanţii pot folosi această eclipsă ca punct fix în istorie pentru a data şi alte evenimente, precum regimul lui Merneptah sau al tatăului său Ramses al II-lea.

Mai multe detalii aici.

Lucrătorii din metroul din Roma au descoperit cel mai vechi apeduct

Foto: youtube

La sfârşitul anului 2016, lucrătorii de la metroul capitalei Italiei au dat peste „o descoperire senzaţională de o importanţă enormă”. După ce au examinat descoperirea, arheologii au anunţat oficial în aprilie că au găsit o parte dintre cele mai vechi apeducte din istoria romană.

Această porţiune are 32 de metri lungime şi doi metri înălţime şi este localizată la 18 metri sub Piazza Celimontana. Conform arheologului Simona Morretta, apeductul are o vârstă de 2.300 de ani şi este parte din Aqua Appia, cel mai vechi apeduct roman, construit în 312 î.e.n. Pe măsură ce s-au construit noi apeducte, acesta a început să fie folosit drept canalizare, ceea ce a oferit cercetătorilor dovezi cu privire la dietă.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

11 descoperiri arheologice care dovedesc că trecutul încă deţine multe secrete

Trei descoperiri arheologice care sunt mai înspăimântătoare decât filmele horror – FOTO

A fost un an istoric! Cele mai UIMITOARE descoperiri arheologice din 2016

O analiză chimică a scos la iveală detalii valoroase despre războinicii care au participat la cea mai veche luptă din Europa