Telefonul-pisică: În 1929 doi cercetători americani au creat un telefon funcţional dintr-o pisică

De-a lungul istoriei, experimentele ştiinţifice au devenit uneori şocante sau ciudate. La fel s-a întâmplat şi în cazul celui din 1929 când profesorii Ernest Glen Wever şi  Charles William Bray au încercat să înveţe mai multe despre modul în care sunetul este perceput de către nervul auditiv, informează ATI.  

Pentru a realiza acest lucru trebuiau să aibă acces la un nerv auditiv real. Astfel că au sedat o pisică şi i-au desfăcut craniul pentru a avea acces la nervii auditivi. Apoi au ataşat un capăt al telefonului de nerv şi celălalt către receptorul unui telefon. 

• Copiii neandethalieni ar fi colecționat fosile la fel cum cei de azi colecționează abțibilduri
• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman

Apoi Weve a luat receptorul şi s-a dus într-o cameră izolată fonic aflată la 15 metri depărtare. Spre surpinderea lor, atunci când Bray a vorbit în urechea pisicii, Wever l-a putut auzi prin intermediul receptorului. Principala idee din acea perioadă se referea la faptul că atunci când un sunet devine mai puternic frecvenţa creşte. Pentru a confirma ipoteza, cei doi au realizat mai multe teste prin ataşarea firului telefonic către mai multe părţi ale creierului pisicii şi oprirea fluxului sanguin către creier. Atunci când aceste tehnici nu au funcţionat şi-au dat seama că frecvenţa  răspunsului din nervul auditiv era corelată direct cu cea a sunetului. 

Deşi studiul a fost criticat de activiştii pentru drepturile animalelor, cei doi au fost primii care au primit premiul Howard Crosby Warren Medal of Society al Society of Experimental Psychologists pentru descoperirea lor remarcabilă. 

Descoperirea a ajutat la alte reuşite din domeniul medical care au fost utilizate şi în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. Munca lor a ajutat la dezvoltarea primelor implanturi cohleare. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: