Nimeni nu a fost pe Lună mai mult de trei zile, în mare parte din cauza faptului că echipamentele spaţiale cu care sunt îmbrăcaţi astronauţii nu îi pot proteja pe aceştia de condiţiile extreme de pe suprafaţa selenară: variaţie extremă de temperatură, radiaţii şi impacturi cu meteoriţi, scrie Science Daily.
Conform studiului, cel mai sigur loc de pa Lună se află în interiorul tuburilor de lavă.
Tuburile de lavă se formează şi pe Terra, atunci când curgerea de lavă dezvoltă o crustă tare, care se îngroaşă şi formează un acoperiş deasupra curentului de lavă care curge în continuare. Odată cu încetarea curgerii, se întâmplă uneori ca spaţiul din interior să devină gol.
„Este important de ştiut unde şi cum se formează aceste tuburi de lavă pe Lună dacă vom construi vreodată o bază lunară”, a precizat Junichi Haruyama, cercetător la JAXA, agenţia spaţială japoneză. „De asemenea, ştiind aceste lucruri este de asemenea important pentru ştiinţa de bază. Putem obţine noi mostre de tipuri de rocă şi date cu privire la curgerea lavei”, adaugă cercetătorul.
JAXA a analizat datele radar culese de nava spaţială SELENE pentru a detecta aceste tuburi de lavă din adâncime. Lângă Marius Hillss Skylight, o intrare în tub, oamenii de ştiinţă au găsit un tipar care ar indica un gol în adâncimea Lunii. De asemenea, aceste observaţii sunt similare cu altele din diferite locaţii de lângă această cavitate, indicând faptul că poate fi vorba de un complex de tuburi de lavă.
Sistemul de radar de pe SELENE nu este făcut pentru a detecta cavităţile din interiorul Lunii, ci să studieze originea satelitului şi evoluţia sa geologică. Din acest motiv, nu a putut culege un set de date detaliat.
Tubul de lavă de lângă Marius Hills este suficient de spaţios încât să adăpostească unul dintre cele mai mari oraşe din Statele Unite
Unele detalii au venit ca urmare a colaborării cu misiunea GRAIL a NASA, unde cercetătorii americani culegeau date cu privire la câmpul gravitaţional al Lunii. Astfel, cercetătorii de la JAXA au putut analiza zonele unde au identificat anomaliile cu un detaliu mai mare.
„Utuilizând tehnicile complementare de radar (alături de cele gravitaţionale), au fost capabili să afle cât de adânci şi cât de mari sunt aceste cavităţi”, a precizat Jay Melosh, cercetător în cadrul misiunii GRAIL şi profesor la Universitatea Purdue.
Astfel, savanţii au aflat că tuburile de lavă de pe Lună sunt mai mari ca cele de pe Terra. Pentru ca acestea să fie observabile în datele de gravitaţie, este nevoie ca ele să aibă mai mulţi kilometri în lungime şi cel puţin un kilometru în înălţime şi lăţime, iar tubul de lavă de lângă Marius Hills este suficient de spaţios încât să adăpostească unul dintre cele mai mari oraşe din Statele Unite.
Existenţa acestor tuburi de lavă a fost speculată şi în trecut, dar combinarea datelor radar cu cele de gravitaţie oferă cea mai clară imagine cu privire la dimensiunea adevărată a acestor structuri geologice din adâncimea Lunii.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Luna are suficienta gheata pentru a sustine viata
Ce s-ar întâmpla dacă Luna ar dispărea? Oamenii de ştiinţă ne oferă răspunsul
Descoperire de proporţii: Luna a avut cândva atmosferă. ”Schimbă dramatic modul în care o privim”
Descoperire uimitoare a japonezilor: oxigenul de pe Lună are provenienţă terestră