Scopul programului era reprezentat de dezvoltarea unui nou tip de medicamente şi proceduri pentru interogatorii şi torturi. Conform Vintage News, americanii credeau că sovieticii făceau progrese semnificative ale dezvoltării tehnologiei de controlare a minţii. De asemenea, nici subiecţii care au jucat rolul cobaiului nu ştiau scopul final al experimentelor.
În 1974, publicaţia New York Times relata că au fost realizate activităţi domestice ilegale, precum experimente asupra cetăţenilor americani în 1960, acestea fiind realizate de CIA. Astfel, Congresul a stabilit un comitet denumit ”Comitetul Church”, condus de către Frrank Church pentru investigarea abuzurilor CIA asupra comunităţii din SUA.
În urma scandalului Watergate din 1973, directorul CIA, Richard Helms, a ordonat distrugerea tuturor dosarelor din cadrul programului MKUltra. Aşadar, în cele din urmă nimeni nu a fost tras la răspundere pentru proiect. Însă 8.000 de pagini, majoritatea documente financiare, nu au fost distruse şi au fost descoperite de Comitetul Church în 1977.
Conform dovezilor, programul a fost demarat pe 13 aprilie 1953. Proiectul a fost condus de către Sidney Gottlieb, care aprezentat drogul LSD CIA-ului. Fiind obsedaţi de tehnicile de control al minţii utilizate de sovietici, chinezi şi nord-coreeni, americanii doreau să inventeze metode noi şi îmbunătăţite. Membrii proiectului sperau să poată manipula liderii străini prin intermediul drogurilor.
Având în vedere problemele etice şi legale ale proiectului, el a fost desfăşurat în secret. Şi a funcţionat în acest mod timp de aproximativ 20 de ani, perioadă în care multe morţi au fost asociate diferitelor proiecte din cadrul programului. Însă, majoritatea cazurilor de persoane decedate sau torturate rămâne doar o speculaţie deoarece nu există nicio dovadă exactă.
Scopul proiectului era crearea ”serului adevărului,” pentru obţinerea lui fiind necesare mai multe experimente cu droguri psihoactive, precum LSD-ul şi mescalina. Una dintre victimele proiectului MKUltra a fost autorul Ken Kesey, care a participat anterior la testarea unui ”medicament care ar fi ajutat persoanele cu probleme mentale” din cadrul Universităţii Standford.
Deşi LSD-ul a devenit un simbol asociat cu Ken Kesey, el a declarat ulterior că testele ”nu au fost realizate pentru tratarea oamenilor bolnavi mintal, ci pentru a slăbi capacităţile oamenilor pentru ca aceştia să fie mai maleabili în timpul interogatoriilor”. De asemenea, autorul a afirmat că LSD-ul guvernului era cel mai bun de pe piaţă.
Un alt caz de această dată nefericit a fost cel al jucătorului de tenis profesionist Harold Blauer, care a murit din cauza unei injecţii cu mescalină. El a fost diagnosticat cu ”schizofrenie pseudo-neurotică” şi a fost tratat indirect de către membrii programului MKUltra. Deşi iniţial întreaga poveste a fost ascunsă, guvernul a dezvăluit adevărul familiei lui Blauer în 1975. Familia tenismenului a dat guvernul în judecată şi a primit despăguri în valoare de 700.000 de dolari.
Blauer nu a fost singura victimă a experimentelor CIA. Niciunul dintre subiecţi nu ştia la ce fel de experimente se înscrie, însă impactul complet al programului MK Ultra nu va fi cunoscut niciodată.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: