Savanţii de la Woods Hole Oceanographic Institution din Massachusetts care au efectuat acest studiu susţin că apa contaminată cu cesiu a străbătut coastele şi s-a lovit de aceste plaje, relatează Science News.
O parte din acesta a rămas astfel pe plaje, iar cu timpul s-a scufundat în nisip până la apele subterane. Distanţa de centrală la care are loc acest fenomen este impresionantă, studiile arătând că materialul radioactiv poate ajunge şi la 100 de kilometri distanţă.
Aşadar, în urma studiului se cunosc două lucruri esenţiale: în urma acestui dezastru, savanţii nu trebuie să monitorizeze doar apa de suprafaţă, precum râurile şi oceanul, ci şi apa subterană, arătând că deşeul radioactiv se poate strecura cu o mai mare uşurinţă în mediul înconjurător, iar al doilea aspect constă bineînţeles în distanţa parcursă pe aceste căi până acum neluate în considerare.
Probabil singura veste bună este că această apă subterană nu este sursă de apă potabilă, deci contaminarea nu ameninţă sănătatea oamenilor, cel puţin nu în mod direct. Totuşi, aspectele negative sunt mult mai multe. Printre acestea, savanţii speculează că există o mare posibilitate ca acest material radioactiv să reajungă în ocean.
Având în vedere că aproape jumătate dintre centralele nucleare din lume sunt aflate pe coastă, studiul scoate la iveală că zonele adiacente, chiar şi pe o rază mai mare, pot reţine materialul radioactiv chiar şi în mediul subteran.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Imagini INCREDIBILE cu oraşul fantomă, Fukushima, la şase ani de la dezastrul nuclear
De ce locuiesc oameni în Hiroshima şi Nagasaki, dar nu şi în Cernobâl?
Singurul om care trăieşte în zona radioactivă Fukushima. Motivul este impresionant