Fiinţe fără de care viaţa nu poate exista sau va avea foarte mult de suferit

Importanţa acestui subiect nu poate fi supraestimată. În prezent, speciile dispar într-un ritm alarmant, acesta fiind mult mai ridicat decât înainte de apariţia omului modern, potrivit National Geographic.

PERSEIDE 2018. Cea mai spectaculoasă ploaie de meteori are loc astăzi. Cum le poţi urmări pe cerul României

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Însă, estimările numărului de specii existente şi a ratei dispariţiei acestora poate varia extrem de mult, întrucât datele obţinute de cercetători sunt complexe şi relativ noi, savanţii începând să îşi pună problema numărului şi dispariţiei speciilor abia acum 40 de ani. Ce se poate spune însă este că veştile nu sunt deloc bune, conform WWF.

Pe site-ul WWF apare că dacă există 100 de milioane de specii (limita superioară de estimare), 10.000 de specii dispar în fiecare an, adică un procent de 0,01%. Limita inferioară este undeva la 2 milioane de specii, ceea ce înseamnă că între 200 şi 2.000 de extincţii au loc în fiecare an.

Rata ridicată de dispariţie a speciilor, în afara faptului că este în sine o problemă serioasă, poate crea o reacţie în lanţ, mai exact spus, în lanţul trofic: o specie dispărută, care era hrană pentru o altă specie, poate duce la cel puţin încă o dispariţie, lăsând specia respectivă fără hrană. Acest principiu nu poate fi pus în practică atât de uşor, fapt care trebuie luat în considerare atunci când articolul se va concentra pe organismele fără de care viaţa nu ar exista sau ar avea mult de suferit.

Albinele

Credit: 123RF

Este destul de natural de început această listă – care nu este şi nu poate fi stabilită cu mare precizie din motivele menţionate mai sus – cu albinele, deja ameninţate de dispariţie şi despre care s-a vorbit extrem de mult în ultimii ani, având în vedere importanţa acestora în agricultură şi în susţinerea vieţii în general. Central în acest sens este rolul lor de polenizare, formând o relaţie de simbioză cu majoritatea plantelor (cele cu flori).

Cel mai vechi strămoş al acestora a apărut în Cretacicul mediu, acum 100 de milioane de ani, aproximativ cu 20 de milioane de ani după apariţia primelor plante cu flori. Din punct de vedere al evoluţiei, se poate spune că acestea au jucat un rol crucial în expansiunea acestor tipuri de plante prin faptul că au ajutat la polenizarea florilor şi, în ultimă instanţă, la înmulţirea mai facilă a plantelor, ceea ce a reprezentat un avantaj clar faţă de plantele fără flori.

În prezent, albinele menţin dominaţia acestor plante, dar dispariţia acestora ar duce la consecinţe dezastruoase în ceea ce priveşte regnul vegetal. La rândul său, dispariţia unui număr însemnat de specii de plante ar afecta atât speciile de animale, cât şi condiţiile propriu-zise ale Terrei, confruntându-ne cu o scădere accentuată a cantităţii de oxigen. Este redundant de spus că aproape nimic nu poate trăi fără oxigen.

Cele aproximativ 20.000 de specii, adică miliarde de indivizi, sunt ameninţate de boli, utilizarea pesticidelor şi de schimbări climatice. S-a observat că unele populaţii de albine au scăzut şi cu 80%, conform The Telegraph.

Aşadar, o ameninţare este deja prezentă (şi îşi face simţită prezenţa), mai ales în condiţiile în care, în agricultură, multe culturi sunt dependente de polenizarea realizată de albine. George McGavin, cercetător onorific la Muzeul de Istorie Naturală al Universităţii Oxford, a precizat că „ne bazăm pe albine pentru aproape orice legumă, floare şi fruct din jurul nostru. (Albinele) reprezintă un grup terestru crucial şi ne putem confrunta cu foamete în masă”.

Primatele

Credit: 123RF

La prima vedere, primatele par un grup de specii dispensabile, sau cel puţin dispariţia lor nu ar afecta atât de mult ecosistemele din care fac parte, scrie The Telegraph.

În afara faptului că sunt cele mai apropiate rude de om, iar rolul ştiinţific este esenţial prin studiile care implică evoluţia comportamentului la oameni şi la primate, acestea reprezintă „un grup de bază în pădurile tropicale, împrăştiind seminţele fructelor pe care le consumă, semănându-le în pachete de fertilizator”, potrivit lui Ian Redmond, directorul Ape Alliance, o coaliţie internaţională de organizaţii şi indivizi care lucrează pentru conservarea şi protejarea primatelor. Acesta mai adaugă şi că „trebuie să protejăm primatele astăzi pentru a avea păduri mâine care vor absorbi dioxidul de carbon din atmosferă şi care vor proteja solul de eroziuni”.

Oridnul primatelor a apărut acum 55 de milioane de ani, iar o asemenea vechime înseamnă că aceste vieţuitoare sunt bine „înrădăcinate” în ecosisteme şi în lanţurile trofice, fiind, aşa cum a menţionat şi Redmond, un grup de bază.

Din cele 394 de specii de primate, 114 sunt ameninţate de extincţie, pericolele principale fiind vânatul excesiv şi distrugerea habitatului.

Liliecii

Credit: 123RF

Unul dintre cele mai neînţelese animale şi în acelaşi timp, unul dintre cele mai fascinante, este liliacul, singurul mamifer care poate zbura. Legendele cu Dracula nu l-au ajutat să fie mai acceptat, deşi doar o singură specie este cunoscută pentru sugerea sângelui, restul de aproximativ 1.100 de specii se hrănesc cu insecte şi fructe, relatează The Telegraph.

Ceea ce le face foarte importante – în afara particularităţii lor de a putea zbura – este diversitatea şi faptul că pot ocupa aproape orice habitat terestru, de la peşteri la poduri. Sunt cele mai abundente mamifere de pe planetă – unul din cinci mamifere este liliac. „Liliecii au o diversitate extraordinară, ceea ce îi face o parte esenţială a ecosistemului”, precizează Kate Jones, expertă în lilieci la Zoological Society of London. Aceasta mai adaugă şi că „sunt o specie cheie care poate furniza informaţii cu privire la sănătatea unui ecosistem”.

De asemenea, liliecii controlează numărul de insecte, fiind foarte buni prădători. Aşadar, liliecii sunt vietăţile care ne scapă, pe cât pot ele sau pe cât le lăsăm noi, de ţânţarii din timpul verii.

Cel mai important însă, conform lui Jones, este că „liliecii sunt agenţi importanţi ai polenizării şi ai răspândirii seminţelor”.

Din aceste motive este important să protejăm aceste mici mamifere, mai ales dacă avem în vedere că una din cinci specii este ameninţată din cauza distrugerii habitatului sau persecuţiei.

Regnul Fungi

Credit: 123RF

Continuând seria de vietăţi neînţelese, dar extrem de importante pentru viaţa de pe Terra, ajungem la regnul Fungi, care include ciupercile, mucegaiul dar şi alte specii, care pot fi şi unicelulare.

Din cele aproximativ 1,5 milioane de specii (limita superioară), unele sunt într-adevăr maligne, pot omorî plante şi pot împrăştia boli, potrivit The Telegraph.

Totuşi, fără acestea nu am avea grădini, case şi nici măcar picioare. Acestea au permis pentru prima dată plantelor să iasă din ocean în mediul terestru prin stabilirea unei relaţii simbiotice care există şi astăzi. „Fungii au permis plantelor să se mute în mediul terestru acum 600 de milioane de ani”, explică profesorul Lynn Boddy, expert la Cardiff School of Biosciences. „Fără fungi am fi trăit încă în ocean”.

O asemenea specie, numită mycorrhiza, permite plantelor să obţină nutrienţi şi apă din sol. În loc să extragă direct aceste „cărămizi” ale vieţii cu ajutorul rădăcinilor, plantele se bazează pe fungi pentru a le aduna din solul înconjurător.

Alt rol important este că aceste vietăţi extrem de diverse sunt „gunoierii” naturii. Acestea curăţă plantele şi animalele moarte prin descompunerea lor şi prin reciclarea nutrienţilor care se întorc în mediul înconjurător.

Mai mult decât atât, acest mare grup are şi rolul de hrană, adaugă Boddy: „Ciupercile sunt fungi, dar de asemenea pâinea, berea, brânza şi ciocolata se bazează pe fungi pentru a fi produse. Multe medicamente precum penicilina provin tot din fungi”.

Din fericire, acestea sunt printre cele mai rezistente organisme şi pot creşte aproape în orice mediu, de la tropice la zonele arctice, astfel, nu sunt ameninţate de dispariţie.

Planctonul

Credit: 123RF

Dr. Jack Hall, şef de catedră la Environmental Studies Department la University of North Carolina, a adus subiectul, într-un articol apărut pe Ecology, formulat în întrebarea: care este cel mai important organism de pe planetă?

Răspunsul a fost oarecum surprinzător pentru unii, şi anume algele marine. Acele ierburi care enervează lumea sunt cele mai importante vietăţi pe planetă. Cercetătorul a avut însă ceva în vedere, anume că algele, printre primele organisme care au apărut, au asigurat nivelul de oxigen necesar pentru dezvoltarea vieţii. Fără ele, legătura dintre procariote şi restul vieţuitoarelor era imposibilă.

Discuţia poate fi extinsă la un grup mai mare numit plancton, „supa” de alge, bacterii şi alte creaturi microscopice nu inspiră niciun ataşament, cel puţin, nu unul emoţional. Ştiinţific însă este o altă discuţie. Planctonul nici măcar nu formează un grup de specii, ci leagă întregi regnuri taxonomice. Altfel spus, acesta însumează tot ce trăieşte în apă şi este prea mic să înoate contra curentului, potrivit The Telegraph.

Deşi organismele individuale sunt de dimensiuni microscopice, populaţiile din oceane pot fi văzute chiar şi din spaţiu şi se află la baza lanţului trofic – „materia primă” a acestuia.

Mai mult decât atât, fitoplanctonul, organisme asemănătoare plantelor, se găsesc la suprafaţa apei pentru procesul de fotosinteză. „Jumătate din oxigenul de pe planetă este produs de aceste organisme”, a explicat profesorul David Thomas de la Universitatea din Bangor. „Dacă le înlături ai pierde baza vieţii de pe glob. Nu ar fi suficient oxigen pentru a susţine viaţa”.

Bacteriile din plancton oferă un rol crucial în descompunerea materiei organice din apă şi în reciclarea animalelor moarte.

Din punct de vedere al istoriei vieţii de pe Pământ, Thomas precizează că „dacă mergem înapoi în timp, viaţa a început în plancton, astfel îi suntem datori”.

Deşi sunt cel puţin 50.000 de specii cu numere de miliarde de trilioane de indivizi, planctonul este ameninţat de poluarea cu diferite substanţe chimice precum pesticidele.

Chiar şi dispariţia speciilor rare poate avea consecinţe catastrofale

Toate acestea sunt grupuri mari care ies în evidenţă, dar natura nu ne permite preziceri exacte. Într-un studiu apărul recent în Proceedings of the Royal Society B, cercetătorii argumentează că şi speciile rare pot crea un efect de domino care să ducă la consecinţe catastrofale.

Aceştia au analizat trei grupuri de specii din ecosistemele tropicale, ajungând la concluzia că pierderea unor specii rare ar avea efecte devastatoare asupra habitatelor, potrivit scidev.net.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Ne putem afla deja în a şasea extincţie în masă, iar aceasta este cauzată de activitatea umană

Care specii vor moşteni Pământul după DISPARIŢIA oamenilor? Experţii dezvăluie concurenţii posibili ai omenirii. VIDEO

Creatura microscopică ”greu de ucis”: supravieţuieşte în cele mai vitrege condiţii

Oamenii de ştiinţă au estimat numărul total al speciilor de microorganisme care trăiesc în acest moment pe Terra