Organe fără de care corpul uman nu poate supravieţui

Mai jos găsiţi organele fără de care corpul uman nu poate supravieţui:

Creierul

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Credit: 123RF

Fără nicio intenţie să încep lista de sus în jos (nici anatomic, nici ca importanţă), creierul este probabil primul organ la care omul se gândeşte atunci când intră în discuţie organele vitale. Este redundant de spus că acesta controlează totul, chiar şi funcţiile de care nu suntem mereu conştienţi, precum respiratul, pulsul şi digestia.

Acesta stochează informaţia, ne permite să gândim şi să învăţăm: este organul care ne permite să ne descurcăm (aproape) în orice situaţie. Creierul realizează toate aceste lucruri prin primirea impulsurilor de la nervi, care sunt localizaţi în corp şi răspunde la durere şi la alţi stimuli, conform Bright Hub Education.

Deşi creierul este atât de important, este şi foarte sensibil. Ţesutul din care este alcătuit creierul este moale, fiind protejat doar de craniu şi o membrană numită meninge. Altfel spus, creierul este despărţit de câţiva milimetri de ţesut, de aceea leziunile cerebrale sunt atât de des întâlnite.

De asemenea, creierul unui adult cântăreşte aproximativ 1,5 kilograme, foarte puţin raportat la restul corpului. În acest sens, putem spune că acest organ redefineşte expresia „esenţele tari se ţin în sticle mici”. Totuşi, în ceea ce priveşte organele, acesta are dimensiuni relativ mari. Este nevoie de acestea, întrucât un creier poate avea şi 100 de miliarde de neuroni care comunică în trilioane de conexiuni numite sinapse.

Creierul conţine şi multe zone specializate care trebuie să lucreze împreună, scrie WebMD.

Cortexul este stratul extern de celule nervoase şi este responsabil pentru gândire şi mişcările voluntare.

Trunchiul cerebral se află între coloana vertebrală şi restul creierului. Acesta are rolul de a coordona funcţiile de bază, precum respiratul şi somnul.

Nucleii bazali formează o structură în centrul creierului şi are rolul de a coordona mesaje între restul zonelor din creier.

Cerebelul se găseşte la baza şi în partea posterioară a creierului şi este responsabil pentru coordonare şi echilibru.

Acesta poate fi împărţit şi în funcţie de lobi:

Lobul frontal este responsabil pentru rezolvarea problemelor, judecată şi funcţiile motorii.

Lobul parietal coordonează senzaţia, scrisul de mână şi poziţia corpului.

Lobul temporal este implicat în auz şi memorare.

Lobul occipital conţine sistemul de procesare vizual al creierului.

Deşi toate aceste componente sunt esenţiale pentru buna funcţionare a organismului, numărul mare de elemente constituente îl face predispus la o serie de afecţiuni, unele fără un tratament satisfăcător, precum boala Parkinson sau Alzheimer.

Inima

Credit: 123RF

Dacă creierul nu este primul organ la care o persoană se gândeşte atunci când intră în discuţie organele vitale, atunci cu siguranţă se gândeşte la inimă. Fiind motorul întregului organism, este lesne de înţeles de ce.

Funcţia inimii este de a pompa sânge oxigenat în corp şi de a primi sângele neoxigenat pentru a-l reoxigena, scrie Live Science. Fără inimă, restul organelor nu pot primi oxigen şi nu li se poate înlătura dioxidul de carbon. Pe cât pare de rudimentară acţiunea inimii, pe atât este de importantă.

Se găseşte în cutia toracică, puţin spre partea stângă. Se poate spune că toate drumurile duc la inimă, cel puţin în ceea ce priveşte sistemul cardiovascular, unde inima este centrul, de unde pleacă o reţea de artere şi vene.

Inima este compusă din patru cavităţi: două atrii şi doi ventriculi. Ventriculii se află în partea de jos a inimii, în timp ce atriile se află în partea de sus a organului.

Atriul drept primeşte sânge de la vene şi îl pompează în ventriculul drept. Apoi, ventriculul drept pompează sângele la plămâni, unde este oxigenat. Atriul stâng primeşte sângele oxigenat şi îl pompează în ventriculul stâng, care acesta îl pompează mai departe în corp.

Arterele coronare se găsesc pe suprafaţa inimii şi oferă sânge oxigenat muşchiului inimii. Inima mai are şi o reţea complexă de ţesut nervos, care conduce semnalele care guvernează contracţia şi relaxarea. În jurul inimii este un sac numit pericard, scrie WebMD.

De asemenea, şi inima este predispusă la o sumedenie de boli, mai ales în era modernă, unde omul tinde să-şi neglijeze condiţia fizică, să aibă un ritm de viaţă dezordonat şi o dietă nesănătoasă.

Plămânii

Credit: 123RF

Ajutorul de încredere al inimii este reprezentat de plămâni. Aceştia au rolul de a oxigena sângele. Cu aceştia respirăm, ceea ce reprezintă şi funcţia lor: plămânii absorb oxigen din mediul exterior, care oxigenează sângele şi elimină dioxidul de carbon din acesta, tot pe calea sistemului respirator.

Aşa cum este uşor de intuit, aceştia au o textură spongioasă (de burete) şi se găsesc în torace, în partea posterioară a acestuia. Traheea conduce aerul inhalat în plămâni şi se bifurcă în bronhii, care la rândul lor se ramifică în bronhiole, devenind în cele din urmă microscopice, iar terminaţiile acestora se numesc alveole. În acestea, oxigenul din aer este absorbit în sânge. Dioxidul de carbon, un produs rezidual al metabolismului, este transportat de sânge la alveole, de unde poate fi eliminat, scrie WebMD.

Plămânii sunt acoperiţi de un ţesut subţire numit pleura. Acest ţesut cu rol de protecţie înconjoară şi toată cutia toracică.

Cancerul la plămâni este asociat în mod direct cu fumatul şi cu poluarea aerului, fiind dese cazurile în care ne sunt prezentaţi plămânii extrem de avariaţi ai unui fumător, îmbâcsiţi de toxinele ţigărilor.

Ficatul

Credit: 123RF

Ficatul este un organ de dimensiuni mari, care se află în partea din dreapta-sus a abdomenului. Cântărind în jur de 1,5 kilograme la un adult, acesta are o culoare roşu spre brun. În mod normal, nu poţi simţi ficatul pentru că este protejat de cutia toracică, conform Bright Hub Education.

Acesta are două mari secţiuni, numite lobul stâng şi drept. Vezica biliară se găseşte sub ficat, alături de  pancreas şi intestine. Împreună cu acestea, ficatul digeră, absoarbe şi procesează hrana.

Funcţia principală a ficatului este de a filtra sângele care vine din tractul digestiv, înainte de a-l transmite organismului. De asemenea, ficatul are rol de detoxifiere a chimicalelor şi metabolizează medicamentele, potrivit WebMD.

În afară de acestea, ficatul sintetizează proteine importante pentru coagularea sângelui şi pentru alte funcţii esenţiale ale organismului.

Acesta este singurul organ din corpul uman care se regenerează, dar deşi are această funcţie, este predispus la o un număr însemnat de afecţiuni, precum hepatita, ciroza şi cancerul. Un factor important în apariţia acestor boli îl are şi stilul de viaţă dezordonat.

Pancreasul

Credit: 123RF

„Fratele mai mic” al organului discutat anterior, pancreasul se găseşte chiar sub ficat, relatează WebMD.

Rolul acestuia este de a produce enzime necesare digestiei şi trimiterea acestora în stomac. De asemenea, şi foarte important, are rolul de a menţine un nivel optim de glicemie prin crearea insulinei. În acest caz, lucrează împreună cu ficatul, care transformă glucidele şi le înmagazinează, eliberându-le atunci când este nevoie de mai multe glucide în organism, conform Bright Hub Education.

O funcţionare defectuoasă a pancreasului duce la diabet, care este una dintre principalele afecţiuni ale omului modern.

Rinichii

Credit: 123RF

Rinichii sunt localizaţi sub cutia toracică, în partea posterioară. Rolul rinichilor este de a filtra apă şi săruri şi de a elimina reziduurile prin urină. Mai mult, rinichii produc o enzimă numită renină, care joacă un rol crucial în controlarea presiunii sângelui. O persoană sănătoasă poate supravieţui cu un singur rinichi (dar în niciun caz fără niciunul!), dar doi rinichi reprezintă desigur numărul optim pentru filtrarea sângelui şi eliminarea toxinelor din organism. Este chiar posibil să pierzi 90% din capacitatea rinichilor fără să simţi un simptom. Fiecare rinichi conţine milioane de nefroni, filtre microscopice pentru sânge, scrie WebMD.

Deşi probabil par cele mai robuste organe de până acum, există o sumedenie de afecţiuni şi condiţii la care sunt predispuşi, cea mai des întâlnită fiind formarea de pietre la rinichi, unde mineralele din urină formează cristale, care pot creşte atât de mari încât pot prezenta probleme de sănătate mai grave.

Pielea

Credit: 123RF

Pielea este cel mai mare organ din corpul uman. Rolul său principal este de a menţine temperatura corpului. Acesta creează transpiraţia care răceşte corpul, dar şi care astfel elimină din toxine. În afară de glandele sudoripare care facilitează transpiraţia, pielea mai are şi glande (glande sebacee) care asigură umezeala pielii, scrie Bright Hub Education.

În multe feluri, acesta este un organ impresionant, care doar recent a început să primească mai multă atenţie din partea specialiştilor. Un lucru uimitor este densitatea acestuia, existând un număr impresionant de 19 milioane de celule pe fiecare 6,5 centimetri pătraţi de piele, relatează WebMD.

De asemenea, este un organ extrem de complex. În mare, stratificaţia acestuia include epiderma, stratul extern, care reprezintă o barieră extrem de rezistentă împotriva factorilor care pot dăuna. Derma este stratul de sub epidermă şi conţine ţesut de legătură între acesta şi hipodermă, rădăcinile de păr şi glandele sudoripare. Hipoderma, menţionată puţin mai sus, este ţesutul subcutanat care conţine grăsimea, deci are un rol de termoreglare şi de menţinere a căldurii corpului.

Straturile pielii, împreună cu glandele, vasele de sânge, părul şi seria de proteine formează un organ extrem de complex, care protejează organele şi restul ţesuturilor de mediul extern şi menţine foarte importanta temperatură de 37 de grade Celsius a corpului uman.

Desigur, pielea nu poate rezista la orice, cele mai cunoscute cazuri medicale sunt reprezentate de cancerul de piele rezultat în urma expunerii îndelungate la razele ultraviolete.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

10 organe de care nu mai avem nevoie

Organele-relicvă ale organismului uman: teorii şi controverse

Organe umane, crescute în porci. Reuşita oamenilor de ştiinţă din SUA a creat un scandal uriaş. ”Este un experiment macabru” – FOTO

„Fabrica de organe umane”. Cum arată nasurile şi urechile realizate în laborator (VIDEO)