Dintre toate speciile care au existat vreodată pe Pământ, 99% nu mai există, multe dintre acestea au dispărut în urma „extincţiilor de fond”, unde câteva specii dispar la fiecare 100.000 de ani. Au existat totuşi cazuri în care rata de extincţia a crescut considerabil pe o perioadă scurtă de timp şi a dus la dispariţia unui număr semnificativ de specii. Acestea sunt cunoscute sub numele de extincţii în masă, notează Daily Mail.
Acestea sunt evenimente care au influenţat în mod profund istoria vieţii pe planetă, iar mulţi savanţi consideră că ne aflăm în desfăşurarea uneia. Pentru a verifica această ipoteză, ne putem uita la celelalte cinci extincţii în masă importante care au avut loc.
Dintre acestea cinci, se numără şi evenimentul de acum 66 de milioane de ani, de la sfârşitul erei cretacice, unde impactul cu un meteorit a dus la dispariţia dinozaurilor. Restul de patru au fost cauzate de schimbarea climatică şi/sau de activitatea vulcanică.
Ordovicianul târziu
Evenimentul de acum 445 de milioane de ani a înregistrat două valuri de extincţie, cauzate atât de schimbarea climatică, cât şi de extinderea şi retragerea calotei glaciare din emisfera sudică. Acesta este singurul caz în care o extincţie majoră este asociată cu răcirea globală. Extincţia a dus la dispariţia a 57% dintre genurile de animale marine, inclusiv mulţi trilobiţi şi brahiopode.
Devonianul târziu
Perioada este cunoscută ca un număr de „impulsuri” de extincţie care s-au întins pe o durată de 20 de milioane de ani, începând acum 380 de milioane de ani. Acest eveniment a însemnat dispariţia a aproximativ jumătate dintre genruile marine, printre care corali, trilobiţi, spongieri şi peşti arhaici.
Cauza a fost reprezentată de o erupţie majoră care a avut loc în Siberia de astăzi, care la rândul ei a determinat schimbarea drastică a climei.
Permianul mediu
Savanţii au descoperit recent încă un eveniment acum 262 de milioane de ani, care nu face parte din cele cinci mari extincţii, dar poate rivaliza cu cele cinci şi poate fi inclusă în listă. Evenimentul coincide cu o erupţie vulcanică ce a fost descoperită în China de acum.
Rata de extincţie a fost excepţional de mare: 80% dintre specii au dispărut, inclusiv microorganisme precum foraminiferele.
Permianul târziu
Extincţia în masă de acum 252 de milioane de ani surclasează restul extincţiilor, cu 96% dintre specii dispărând. Extincţia a fost declanşată de o erupţie vastă din Siberia, un eveniment vulcanic prelungit care a acoperit o mare parte din Siberia de astăzi şi care a dus la o cascadă de efecte.
A avut loc un efect de seră sever, în timp ce oceanele au devenit acide şi au rămas fără oxigen. Stratul de ozon a fost parţial distrus, însemnând că doze letale de radiaţii UV au ajuns pe suprafaţa Terrei. Recuperarea a durat aproape 10 milioane de ani şi chiar şi atunci, mediul era instabil.
Triasicul târziu
Evenimentul de acum 201 milioane de ani este asemănător cu cel de la sfârşitul Permianului. A fost cauzat tot de o erupţie în masă majoră. Erupţia a avut loc în Oceanul Atlantic central de astăzi, care a reprezentat şi ruperea supercontinentului Pangeea.
Extincţia a dus la dispariţia a 47% dintre genurile de specii existente.
Există o legătură între acestea şi evenimentele din trecut în termeni de creştere a emisiilor de dioxid de carbon, care la rândul său a dus la o cascadă de efecte. Cauza poate fi diferită, dar rezultatul poate fi acelaşi.
Sunt însă şi diferenţe. Ecosistemele sunt diferite, iar poziţiile continentelor s-au schimbat, astfel este dificil de folosit date din trecutul Pământului pentru a prezice ce se va întâmpla în viitor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
„Moartea cea Mare” şi consecinţele ei: de ce au durat atât de mult efectele cumplitei extincţii?
„Noi suntem asteroidul”: viaţa viitoare şi cea de-a şasea extincţie