Cercetarea a fost condusă de absolventul de fizică al Universităţii Princeton Matt Lucia, cu ajutorul coordonatorului Robert Kaita, fizician la PPPL (Princeton Plasma Physics Laboratory), scrie Science Daily.
De asemenea, la studiu a participat şi o echipă de cercetători care lucrează la LTX (Lithium Tokamak Experiment).
Lucia a folosit un dispozitiv nou numit MAPP (Materials Analysis and Particle Probe) instalat pe LTX pentru a investiga modul în care litiul de pe pereţii interiori ai reactorului în formă de gogoaşă afectează performanţa plasmei.
A observat că un compus al litiului, anume oxidul de litiu, este la fel de capabil de a absorbi deuteriul pe cât era litiul pur”.
Mike Jaworski, cercetător la PPPL şi co-autor al acestui studiu, a precizat că „am crezut că odată oxidat, litiul va fi inert din punct de vedere chimic”. Acest lucru nu stă tocmai aşa. Este o veste foarte bună pentru cercetători, întrucât litiul pur este mai greu de obţinut şi mai ales, odată cu procesul de fuziune nucleară din interiorul reactorului, litiul oxidează.
Descoperirea va reduce semnificativ costurile, nemaifiind nevoie de litiu pur, iar retenţia de hidrogen poate creşte şi mai mult având în vedere această lărgire a gamei de substanţe care se poate folosi pentru partea internă a pereţilor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Reactorul de fuziune nucleară al americanilor are probleme. S-a făcut o eroare imensă
Testele confirmă: Reactorul masiv de fuziune nucleară al Germaniei funcţionează