10. Adaptare la secetă
Cactuşii şi, în general, plantele deşertice au un proces de metabolizare diferit de restul plantelor. Această abilitate este provocată de mediul extrem, arid şi călduros, în care trăiesc plantele. Majoritatea plantelor îşi deschid porii sau stomatele în timpul zilei, fapt ce permite pătrunderea dioxidului de carbon pentru a fi procesat în timpul fotosintezei, informează List Verse.
Plantele deşertice îşi menţin stomatele închise pe parcursul zilei pentru a nu pierde apă, fapt ce provoacă absorbţia dioxidului de carbon şi fixarea sa pe proteinele care consumă zaharurile. Acest tip de plante înceracă să combată procesul, deschizându-şi stomatele pe parcursul nopţii.
9. Floem şi xilem
Floem şi xilem sunt numele celulelor responsabile pentru distribuirea nutrienţilor în plantele vasculare. Acestea sunt motivul pentru care plantele vasculare pot creşte atât de mult faţă de cele nevasculare. Xilemul ajută la transportarea lichidului de la rădăcină până la frunze. Aceste celule permit dezvoltarea lemnului, astfel formându-se baza arborilor. Floemurile sunt responsabile pentru transportul nutrienţilor în acelaşi mod.
8. Plantele carnivore
Sursa: Wikimedia Commons
Planta carnivoră tropicală Nepenthes este mai puţin cunoscută decât ruda sa Dionaea muscipula. Planta are forma unui ulcior acoperit în interior cu o ceară extrem de alunecoasă şi nectar dulce. ,,Planta ulcior” este foarte cunoscută pentru consumul de insecte, acestea simt mirosul nectarului şi pătrund în interiorul plantei pentru a-l consuma. Însă lichidul de la baza plantei conţine proteine digestive care descompun animalul în timp ce el încearcă să se caţere pe pereţii alunecoşi. ,,Planta ulcior” este singura plantă carivoră care a devorat şoareci întregi.
7. Geotropism
Geotropismul este abilitatea plantelor de a învinge gravitaţia. În general, plantele se întind în orice direcţie pentru a capta mai bine razele solare. Plantele îşi pot schimba direcţia de creştere în doar câteva ore pentru a urmări razele solare.
Partea superioară a plantei, denumită meristem, conţine celule statotice sensibile la gravitaţie, acestea permit plantei să ştie în ce direcţie creşte. Atunci când celulele se mişcă pentru a găsi lumină, planta îşi schimbă direcţia de creştere.
6. Pigmenţi auxiliari
Unul dintre cei mai cunoscuţi pigmenţi ai plantelor este clorofila, esenţială în procesul de fotosinteză. Însă deşi majoritatea plantelor sunt verzi, pot conţine şi alţi pigmenţi. Plantele deţin o serie de pigmenţi auxiliari, optimizaţi pentru diferite lungimi de undă ale luminii pentru maximizarea absorbţiei. Există pigemnţi care pot absorbi orice tip de culoare, de exemplu tipurile diferite de alge.
5. Cea mai abundentă proteină din lume
Plantele conţin una dintre cele mai abundente proteine din lume RuBisCo (Riguloză-1,5-bisfosfat carboxilază oxigenază) aceasta joacă un rol important în procesul de fotosinteză. Având în vedere câte specii de organisme utilizează fotosinteza pe Pământ, proteina este una dintre cele mai comune. RuBisCo creează legături pentru absorbţia dioxidului de carbon şi transformarea lui din anorganic în organic. RuBisCo este singura proteină de pe Terra capabilă să realizeze acest proces.
4. Zooxanthellae
Sursa: Wikimedia Commons
Zooxanthellae este numele unei alge care trăieşte în interiorul recifilor de corali. Coralii furnizează un spaţiu în care algele se pot dezvolta în timp ce algele furnizează nutrienţi pe care îi produc prin fotosinteză. Zooxanthellae furnizează oxigen, zaharuri şi amino acizi coralilor, utilizând reziduri în procesul de metabolizare.
3. Adevăratele plante
Algele nu sunt cu adevărat ,,plante”. Experţii susţin că algele deţin caracteristici morfologice ce nu le fac cu adevărat plante. Însă abilitatea lor de fotosinteză este cea care le încadrează în general în această categorie.
Acestea nu au rădăcini, tulpini sau frunze. Deşi pare că alga brună are rădăcini, acesta este doar un sistem de prindere, iar frunzele algei se pot autosusţine. Fiecare celulă din frunzele algei brune produce proprii lor nutrienţi.
2. Reduc pierderea apei
Plantele deşertice nu sunt singurele care pot conserva apa şi energia. Orice plantă deţine un mecanism de conservare a apei, printre cele mai cunoscute metode sunt frunzele ceroase, utilizarea stomatelor şi a celulelor ,,de pază”. Acestea se află în jurul stomatelor şi controlează momentul în care acestea se deschid şi închid.
1. Etilena
Sursa: Wikimedia Commons
Etilenul este un gaz eliminat de către fructe pentru declanşarea procesului de coacere. Deşi oamenii nu pot vedea sau mirosi gazul, acesta joacă un rol important în hrana pe care o consumăm. Fructe precum perele sau merele emit etilenă în timp ce fructele mici nu emit gazul. Odată ce fructele încep să emită gazul acestea contaminează şi fructele din jur, provocând coacerea acestora.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: