Localizat la doar câţiva kilometri de Stonehenge, lângă Amesbury, Anglia, situl a fost construit în jurul anului 2300 î.e.n şi a rămas în folosinţă pentru următorii 500 de ani, relatează The Vintage News.
Woodhenge a fost descoperit la începutul secolului XIX de Richard Colt Hoare. Acesta l-a descris ca fiind lucrări în pământ şi ca vestigii ale unei construcţii druide. S-a numit în trecut Dough Cover şi a rămas aşa până în 1926, când un pilot RAF a realizat o serie de fotografii care arătau o serie de pete întunecate în lanul de grâu care urmau tipare stranii.
Arheologii galezi Maud şi Howard Cunnington au excavat situl între anii 1926 şi 1928, ajungând la concluzia că reprezentau un sit funerar înconjurat de şase inele concentrice alcătuite din buşteni.
Conform lui Maud Cunnington, mormântul din centrul structurii era al unui copil de trei ani al cărui craniu a fost despicat cu un topor. Arheologul a interpretat acest lucru ca un ritual de sacrificiu, dar există posibilitatea ca greutatea solului să fi dus la mutilarea craniului.
Rămăşiţele au fost duse la Londra pentru a fi examinate, dar, din păcate, au fost distruse în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, făcând imposibilă orice reexaminare. De asemenea, Cunnington a descoperit rămăşiţele unui adolescent în partea estică a structurii.
În ciuda descoperirilor, râmâne în continuare un loc misterios
Există o posibilitate ca cele şase rânduri concentrice (care nu formează cercuri) să fi avut un rol defensiv, iar o construcţie să fi existat în jurul unei curţi interioare, întrucât stâlpii celui de al treilea rând sunt mai groşi decât restul.
De asemenea, există indicii care arată că în zonă se găsea o aşezare din perioada epocii fierului şi a perioadei ocupaţiei romane, astfel se sugerează că bancurile şi şanţurile din jur aveau scop defensiv.
Alături de rămăşiţele umane, au mai fost descoperite şi vase de lut care reprezintă buni indicatori pentru stabilirea perioadei (structura a fost probabil construită în perioada Beaker (2900 – 1800 î.e.n.).
Există 168 de astfel de urme, iar acolo unde nu mai există lemn, au fost plasate blocuri de beton care să indice poziţia. De asemenea, Cunnington a susţinut că au existat blocuri de piatră între al doilea şi al treilea rând, iar excavările din anii 2000 au confirmat acest lucru.
În prezent, nimeni nu poate spune cu precizie rolul structurii şi motivul pentru care a fost construită, păstrând aceeaşi enigmă ca vecinul său mai celebru, Stonehenge.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
De ce a fost construit monumentul de la Stonehenge? Descoperiri recente oferă o explicaţie complexă
O populaţie preistorică a ”cucerit” Arctica în urmă cu cel puţin 45.000 de ani
Arheologii au identificat în premieră sursa pietrelor de la Stonehenge