Deşi cercetătorii ştiau de acest proces, nu cunoşteau, înaintea de acest studiu, amploarea curgerii apei, mai ales în zonele de nord (în exterior) ale continentului, scrie Science Daily.
Ceea ce este cel mai grav este că apa lichidă curgătoare nou descoperită nu este chiar nouă şi indică faptul că şi o creştere mică a temperaturii poate duce la topirea gheţii.
Harta care reprezintă punctele în care există sisteme de ape curgătoare, marcate cu roşu. Credit: Kingslake et al., Nature 2017
Un alt studiu sugerează că odată cu trecerea timpului, părţi însemnate de calotă glaciară se pot prăbuşi în ocean, crescând semnificativ nivelul oceanic.
Ambele studii vor urma să fie publicate în revista Nature.
Monitorizările topirii calotei glaciare din Antarctica nu sunt, însă, un demers nou. Cercetătorii au găsit imagini din 1947, făcute cu ajutorul avioanelor militare, dar şi imagini făcute din satelit în 1973.
Aşadar, au găsit aproximativ 700 de sisteme de iazuri interconectate, canale, şuvoaie care înconjoară continentul. Unele au o lungime chiar şi de 120 kilometri. Acestea pot începe de la doar 600 de kilometri de Polul Sud şi la altitudini de 1300, o altitudine care a fost considerată prea mare pentru topirea gheţii.
Cercetătorii susţin că apele curgătoare vizibile reprezintă doar proverbialul „vârful aisbergului”. Un studiu condus de la Universitatea din Utrecht de savantul Jan Lenaertz susţine că există curgeri de apă sub stratul de gheaţă de la suprafaţă, detectate cu ajutorul radarului.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
O crăpătură uriaşă în gheaţă duce la evacuarea staţiei de cercetare ”Halley” din Antarctica