Home » Istorie » Soldatul care a luptat de partea a trei forţe diferite, împotriva unui singur inamic: sovieticii

Soldatul care a luptat de partea a trei forţe diferite, împotriva unui singur inamic: sovieticii

3 poze
Vezi galeria foto »

Anamaria Iosif

Publicat: 22.10.2016

Share:

Unii bărbaţi aleg de partea cui să lupte, alţii aleg bătălii, iar unii dintre aceştia sunt nepăsători de partea cui luptă. Însă, un soldat a luptat nu doar pentru trei ţări diferite, ci şi în trei războaie şi jumătate. Însă, cu toate că a luptat de partea a trei forţe diferite, a făcut acest lucru doar împotriva unui singur inamic.

Lauri Allan Törni s-a născut pe data de 28 mai 1919 în Viipuri, Finlanda. Unul dintre bunii săi prieteni a fost Sten “Stepa” Suvio, boxerul de categorie semimijlocie care a câştigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice din anul 1936, ce au avut loc în Berlin. Având el însuşi o constituţie atletică, s-a înrolat în Garda Civilă şi, după a absolvit în anul 1938, la vârtsa de 19 ani, Törni a devenit membru al celui de-al patrulea batalion de infanterie Independent Jaeger.

La scurt timp după acest eveniment din viaţa sa, a izbucnit Războiul de Iarnă, pe data de 30 noiembrie 1939, când Uniunea Sovietică a invadat Finlanda. Cu toate că sovieticii se aşteptau la obţinerea rapidă a unei victorii, finlandezii au opus o rezistenţă demnă, cu toate că speranţele acestora erau reduse: numărul soldaţilor finlandezi era vizibil mai mic decât cel al celor sovietici, armamentul era şi el inferior, iar graniţa comună era foarte mare, lucru care reprezenta un extrem de mare inconvenient pentru finladezi, aşa că au apelat la ajutor extern. Cu toate acestea, finlandezii au luptat până la capăt şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă, iar Lauri a reuşit să îi aducă pe sovietici în oraşul Rautu (astăzi este oraşul Sosnovo din Rusia) şi a demarat o acţiune lângă Lacul Ladoga, condusă de generalul Harald Öhquist. Folosind tactici de gherilă, având un avantaj în faţa lipsei de tactică a sovieticilor, finlandezii au încercuit trei divizii inamice lângă Viipuri, pe data de 23 decembrie, însă această operaţiune a costat viaţa a 1.300 de soldaţi finlandezi.

Cu toate acestea, Finlanda a trebuit să capituleze în faţa Uniunii Sovietice, semnând Tratatul de Pace de la Moscova pe data de 12 martie 1940, iar războiul s-a încheiat imediat după ce finlandezii au cedat teritorii sovieticilor în schimbul garanţiei independenţei. În timpul acestui război, Törni s-a remarcat şi a fost răsplătit cu poziţia de sub-lieutenant în rezervă. În loc să se bucure, acesta a promis că se va răzbuna.

Acest motiv l-a făcut să plece la Viena în luna august a anului 1941, petrecându-şi acolo şapte săptâmâni de antrenament în cadrul Waffen Schutzstaffel (SS) şi a obţinut gradul de Untersturmführer, similar cu cel pe care îl obţinuse în Finlanda. După acest eveniment, s-a întors în Finlanda, invadată din nou de sovietici încă de pe data de 22 iunie. Uniunea Sovietică a motivat acest atac prin faptul că, în aceeaşi zi, ei înşişi au fost invadaţi de către Germania nazistă, iar pentru a îşi securiza graniţa de nord-vest, erau nevoiţi să cucerească Finlanda, sau măcar să încerce. Aliata Finlandei era chiar Germania nazistă, iar pentru Törrni, acest moment era cel favorabil pentru răzbunare. Încă o dată, acesta s-a făcut remarcat şi a primit o unitate numită „Detaşamentul Törni”. Acesta trebuia să se poziţioneze în spatele liniiilor de atac inamice şi de a sabota operaţiunile. Această strategie a fost una de succes, încât sovieticii au promis o recompensă de 3.000.000 de mărci finlandeze (aproximativ 650.000 $) celui care îl va captura pe Törrni.

Finlandezii au pătruns în teritoriul sovietic până când aceştia au fost nevoiţi să se retragă şi să semneze Armistiţiul de la Moscova pe data de 19 septembrie 1944. Cu toate că finlandezii au fost nevoiţi să cedeze, din nou, teritorii şi să plătească reparaţii, independenţa lor a fost garantată.

În ceea ce îl priveşte pe Törni, acesta a primit cel mai înalt grad militar al Finlandei, Crucea Mannerheim a Ordinului Crucii Libertăţii. Însă, în urma armistiţiului, finlandezii au fost obligaţi să înlăture toate forţele germane de pe teritoriul lor, ceea ce a generat într-un conflict între ei şi germani, numit Războiul Laponiei. Mai mult, acest armistiţiu prevedea şi demilitarizarea Finlandei, fiind permisă doar o mică forţă care să negocieze cu germanii, ceea ce a însemnat că Törni şi-a pierdut funcţiile. Acesta nu a fost de acord cu înlăturarea forţelor germane de pe teritoriul ţării sale, dar asta nu a însemnat că avea convingeri pro-naziste, ci că avea puternice principii anti-sovietice, aşa că în momentul în care o rezistenţă pro-germană a încercat să şi-l alăture, acesta nu a stat mult timp pe gânduri, lucru care l-a făcut să plece în Germania.

Nemaiputând să se întoarcă în Finlanda, acesta s-a înrolat într-o unitate locală de lângă Schwerin care lupta împotriva Sovieticilor înainte ca aceasta să capituleze în faţa Aliaţilor. Törni a fost luat prizonier şi închis într-un lagăr din Lübeck, de unde a scăpat şi s-a întors în Finlanda în luna iunie, într-un moment cum nu se putea mai nepotrivit. Din cauza faptului că, acum, finlandezii îşi repudiau fostul aliat, acesta a fost arestat şi considerat trădător. A evadat, a fost prin din nou în aprilie 1946, codamnat la 6 ani de închisoare, a evadat din nou, iar în anul 1948, în decembrie, preşedintele şi-a cerut scuze faţă de aceste evenimente.

Dezamăgit, a emigrat în Suedia în anul următor. În anul 1954, s-a înrolat în armata Statelor Unite ale Americii, sub numele de Larrz Thorne. În anul 1963, a fost combatant în Războiul din Vietnam. În anul 1965, tot în timpul acestui război, acesta a condus o operaţiune clandestină pe data de 18 octombrie, atunci când elicopterul său s-a prăbuşit în provincia Quảng Nam. În urma unei misiuni comune finlandeze-americane, corpul său a fost găsit în anul 1999, a fost repatriat în SUA şi înmormântat la Cimitirul Naţional din Arlington.