Experimentul Milgram: Cum afectează constrângerile comportamentul uman? Psihologii au ajuns la un rezultat incredibil

 De-a lungul anilor, sociologii şi psihologii s-au întrebat dacă, într-adevăr, apărarea a reprezentat doar o scuză nesatisfăcătoare sau o strategie legală validă, iar acum psihologii situează contrângerile pe un loc important în ceea ce priveşte percepţia creierului în urma acestui comportament. De asemenea, studiul nu neglijează crimele atroce comise de Adolf Eichmann şi ofiţerii germani. Aşadar, aceşti cercetători au reinventat o teorie deja existentă, şi anume Experimentul Milgram.

• O nouă teorie a dezvăluit forma fotonilor
• S-a descoperit că astronauții procesează sarcinile mai lent în spațiu

În anul 1961, un psiholog al Universităţii din Yale, Stanley Milgram, a demarat un experiment care a devenit cel mai cunoscut, dar şi cel mai tulbure din istoria psihologiei. De fiecare dată când un student dintr-o cameră adiacentă dădea răspunsuri greşite la o sarcină de memorie, voluntarii trebuiau să îi aplice şocuri electrice. La început, acestea aveau o frecvenţă redusă, dar, ulterior, ajungeau la 15 volţi. Din camera alăturată, voluntarii puteau auzi ţipetele înspăimântate ale celui care era supus acestui tratament, iar în momentul în care aceştia doreau să oprească şocurile, cel care conducea experimentul le ordona să continue şi îi asigura că se va considera responsabil pentru ceea ce se va întâmpla.

Două treimi din voluntari, şi anume 26 din 40, s-au supus ordinelor de a ridica volumul şocurilor la 450 volţi, realizând ulterior că cel care le ordonase acest lucru era un actor plătit,  iar şocurile nu erau reale. Totuşi, concluzia experimentului a fost teribilă: primind ordine, oamenii execută activităţi care, în mod normal, i-ar înspăimânta.

Cu toate că au mai fost demarate astfel de experimente şi rezultatul a fost acelaşi, nu s-a putut explica de ce oamenii reacţionează aşa în astfel de momente. Ceea ce nu se poate înţelege este modul în care mintea acestora percepe aceste ordine. Totuşi, se consideră că în mijlocul acestui experiment se află un sentiment al controlului, al faptului că modul de comportare are un efect decisiv asupra evenimentelor. Atunci când oamenii au acest simţământ al controlului, rezultatele comportamentului lor par să apară instantaneu, dar când aceştia se simt mai puţin responsabili, percep un decalaj între acţiunile sale şi ceea ce se va întampla mai târziu.

Mai mult decât atât, în urma demarărilor altor serii de teste care să explice acest comportament, s-a concluzionat că urmarea ordinilor se manifestă ca un amortizor al activităţilor cerebrale implicate în procesarea rezultatelor acţiunilor unei persoane.

Aceste descoperiri au o valoare imensă în ceea ce priveşte sistemul legal, dar problema responsabilităţii personale din timpul primirii ordinilor este încă discutabilă. Cercetătorii afirmă că, în viitor, au intenţia de a studia dacă unii oameni sunt mai predispuşi  decât alţii să îşi piardă controlul asupra acţiunilor sale în contextul constrângerilor.

Sursa: Discover Magazine