Platon virtual în 4 minute. Alegorii Peşterii devine desen animat : Despre esenţa realităţii lumii – VIDEO

În cadrul conferinţelor TED, mitul peşterii a fost transpuns într-un desen animat. O sinteze elegantă ce răspunde la întrebarea: care este esenţa realităţii?

• Mulți oameni suferă fără să știe de „ura față de mișcare”
• Unul dintre marii producători de cărbune din lume renunță la extracție

„Realitatea”, scria Philip K. Dick, autor de romane distopice, „este ceea ce nu încetează să existe indiferent dacă tu crezi sau nu în existenţa ei”, potrivit brainpickings.com. Dar cum putem fi siguri că lumea pe care o observăm, o măsurăm cu privirea şi o pricepem cu minţile noastre, există cu adevărat? Până la urmă, ceea ce experimentăm drept realitate este doar extensia percepţiei noastre.

Acum 2,400 de ani şi ceva, Platon şi-a pus exact această întrebare: Care-i natura realităţii? A dat un răspuns printr-o alegorie: Mitul Peşterii. Rămâne probabil explorarea cea mai măiestrită a întrebărilor despre semnificaţia existenţei şi despre natura realităţii. Alegoria peşterii se găseşte în Cartea a VII influentei lucrări de filozofie şi de teorie politică „Republica”.

Cei de la TED-Ed, organizaţia ce pune la cale conferinţe cu scop educativ pe întreaga planetă, a reuşit să transpună într-un filmuleţ animat Mitul Peşterii: este o sinteză elegantă a faimoasei alegorii, ce reaminteşte mitul filosofolui grec într-o formă atractivă şi dă seama despre cum pilda platoniciană răspunde la întrebările fundamentale despre experienţa umană, originea cunoaşterii sau esenţa realităţii.

Alegoria Peşterii, pe scurt

Platon îşi imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peşteră, înlănţuiţi pe un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei. În spatele oamenilor arde constant un foc care luminează diferite statui care sunt mutate de alţii, şi care produc umbre ce se mişcă pe pereţii peşterii. Când oamenii peşterii au văzut acele umbre nu au realizat cât de lipsite de importanţă sunt ele pentru viaţa lor şi încep să atribuie acelor umbre diferite forme, de genul « câine » şi « pisică ». Umbrele i-au făcut pe oamenii peşterii să vadă ceea ce ei consideră că ar fi realitatea.

Alegoric, Platon afirmă că omul eliberat din aceste lanţuri este filosoful, iar filosoful este singura persoană capabilă să desluşească Forma Binelui şi deci bunătatea absolută şi adevărul. La sfârşitul acestei alegorii, Platon afirmă că este datoria filosofului de a reintra în peşteră. Aceia care au văzut lumea ideală, reprezentată de Soarele dinafara peşterii, care luminează lumea dinafara ei, au datoria să educe oamenii din lumea materială, sau să răspândească lumina acelora din întuneric. De vreme ce filosoful este singurul capabil să recunoască ce este cu adevărat bun şi singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon.

Sursa: Mediafax