Universitatea Cambridge păstrează în biblioteca Wren de la Trinity College primele ediţii ale operelor lui Shakespeare, prima ediţie a „Philosophiæ naturalis principia mathematica” a lui Isaac Newton, cu însemnările autorului pe marginile textului, una dintre primele biblii printate de Gutenberg în 1455 şi o mulţime de manuscrise medievale, cele mai vechi datând din secolul VIII.
Accesul în bibliotecă pentru vizitatorii care doresc să vadă unele dintre cele mai valoroase volume este, însă, destul de limitat. Bibioteca poate fi vizitată timp de două ore pe zi, iar fotografierea manuscriselor este interzisă. De altfel, manuscrisele şi cărţile rare sunt expuse în spatele unor vitrine de sticlă acoperite special pentru a le proteja de lumină.
Biblioteca are o arhitectură impresionantă. A fost construită în secolul al XVII-lea de Sir Christopher Wren, de unde şi numele de Bibioleca Wren. Cea mai cunoscută operă arhitecturală a lui Christopher Wren este St. Paul’s Cathedral din Londra.
De altfel, Wren Library are forma unei catedrale, însă nivelul de la parter nu este un spaţiu închis, ci o terasă de coloane pe care se sprijină clădirea bibliotecii. Când urci scările de piatră spre intrare simţi mirosul de carte veche, dar este ceva cu totul diferit de mirosul unei biblioteci normale. Manuscrisele de la Wren sunt foarte vechi, au sute sau chiar peste o mie de ani. Arhitectura bibliotecii este grandioasă, fiind un adevărat templu al cărţilor.
Un număr mic de bibliotecari stau pitiţi printre rafturi şi vrafuri de cărţi, unde lucrează la cel mai mare proiect al bibliotecii, arhivarea digitală a tuturor cărţilor şi manuscriselor, întocmai cum s-a făcut la Biblioteca Vaticanului.
O parte din arhiva digitală se găseşte deja pe internet. Bibliotecarii nu par deranjaţi de vizitatori, sunt în lumea lor, dar, ocazional, mai arucă o privire spre vitrinele unde se află cele mai de preţ cărţi pentru a vedea dacă turiştii respectă sau nu regulile de vizitare.
În prima vitrină, vizitatorii pot admira o carte din prima ediţie de „Philosophiæ naturalis principia mathematica” care i-a aparţinut lui Sir Isaac Newton, având mâzgălite pe margini notiţele acestuia. De asemenea, în aceeaşi vitrină se află şi alte obiecte personale ale marelui fizician, absolvent al Trinity College de la Cambridge, care a ajuns, mai târziu, fellow al aceluiaşi colegiu. Sir Isaac Newton este cunoscut ca fondator al mecanicii clasice (newtoniene) şi pentru celebra sa lege a gravitaţiei universale.
Două vitrine mai încolo se află câteva pagini dintr-una din bibliile printate de Guttenberg în 1455. Paginile sunt foarte fragile, iar şablonul textului e mic, acoperă doar jumătate din pagină şi literele arată ca şi cum ar fi scrise de mână, însă aşezarea în pagină trădează faptul că acestea au fost printate.
În partea opusă se află cărţi din primele ediţii ale operelor lui Shakespeare, învelite în piele. La 150 de ani de la inventarea presei, formatul s-a schimbat, literele sunt mai mici şi mai înghesuite în pagină, iar şablonul este ceva mai mare.
De asemenea, manuscrise medievale creştine dar şi arabe sunt prezentate în vitrine. Cărţile scrise de călugări sunt însoţite de picturi foarte migăloase din viaţa monahală sau din viaţa sfinţilor, ca un album medieval. În schimb, manuscrisele maure au imagini din natură.
Majoritatea colecţiilor bibliotecii Wren nu sunt, însă, la vedere, dar pot fi consultate cu aprobare specială şi sub supravegherea bibliotecarului-şef.
Sursa: Mediafax