Greşeala PERICULOASĂ pe care o fac mulţi părinţi atunci când se joacă cu copiii lor

Acest studiu este primul care arată existenţa unei conexiuni directe între cât timp însoţitorul se uită la un obiect şi cât timp atenţia unui copil rămâne concentrată pe acelaşi obiect.

„Capacitatea copiilor de a-şi concentra atenţia este un indicator puternic pentru succesul de mai târziu în domenii precum limbile, rezolvarea problemelor şi dezvoltarea altor repere cognitive”, a declarat Chen Yu de la Universitatea din Indiana, care a condus studiul.

• O nouă teorie a dezvăluit forma fotonilor
• S-a descoperit că astronauții procesează sarcinile mai lent în spațiu

Chen Yu afirmă că infirmierele care par distrase sau ai căror ochi rătăcesc mult în timp ce copiii se joacă par să aibă un impact negativ asupra capacităţii de concentrare  a atenţiei pe parcursul unei etape cheie în dezvoltarea copiilor.

Într-un experiment, copii cât şi părinţi au purtat camere de luat vederi, pentru a oferi cercetătorilor o perspectivă de analiză a interacţiunii dintre cele două părţi care se jucau împreună într-un mediu asemănător cu cel de acasă.

Yu a separat participanţii în două mari grupuri: adulţi care lăsau ca sugarii să dicteze direcţia jocului şi maturi care încercau forţat să ghideze interesului bebeluşilor faţă de anumite jucării specifice.

„Unii părinţi au încercat să-şi arate abilităţile lor de părinţi, întinzând jucării copiilor lor şi denumind fiecare obiect în parte. Dar atunci când am urmărit înregistrările video am observat ochii rătăcitori ai copiilor, care se concentrau pe plafoanele sau peste umerii părinţilor lor. Ei nu erau atenţi”, afirmă Chen Yu.

Cei care şi-au lăsat copiii să preia conducerea au reuşit cu mai mult succes să păstreze atenţia lor. Aceşti părinţi au aşteptat până când au văzut că copiii îşi exprimă interesul faţă de o jucărie şi apoi au preluat şi au extins interesul prin numirea obiectului şi încurajând jocul.

În cazurile în care copiii împreună cu persoanele care îi ingrijesc acordă atenţie aceluiaşi obiect pentru mai mult de 3,6 secunde, atenţia copilului va zăbovi asupra acelui obiect cu 2,3 secunde mai mult, chiar şi după ce privirea îngrijitorului se întoarce.

În timp ce impactul de câteva secunde poate părea mic, acestea se cumulează în luni întregi la o interacţiune zilnică cu copilul. Acest timp este considerat un stadiu critic în dezvoltarea mintală pentru copii.

O serie de alte studii au urmărit influenţa atenţiei susţinute la copiii şi relaţia ei cu vârsta de şcoală. 

„Acest studiu arată că, atunci când un părinte se joacă cu copilul său, fiecare secundă influenţează atenţia copilului şi asupra a ce va fi aceasta concentrată. Aparent copilul se va concentra asupra ceva, în mod intuitiv, dar influenţele sociale asupra atenţiei sunt foarte importante şi ignorate de cei mai mulţi oameni de ştiinţă”, a declarat Sam Wass, om de ştiinţă de la Universitatea din Cambridge.

Cele mai scurte perioade de atenţie au fost observate într-un al treilea grup, în care persoanele ce îngrijeau copiii au manifestat un angajament extrem de scăzut în timp ce se jucau cu aceştia. Aceşti ingrijitori distraşi au avut tendinţa de a sta în spate şi de a nu se juca cu copilul sau, pur şi simplu, se uitau în altă parte în timpul exerciţiului.

„Când ai o persoană care nu este receptivă la comportamentul unui copil, ar putea fi un steag roşu pentru probleme viitoare reale”, a declarat doctorul Yu.

Profesorul de ştiinte psihologice şi ale creierului, Linda Smith, a explicat că, anterior, psihologii considerau atenţia ca o proprietate a dezvoltării individuale.

„Studiul nostru, însă, este unul dintre primele care ia în considerare atenţia ca un produs afectat de interacţiunea socială. Pare într-adevăr să fie o activitate realizată de doi parteneri sociali, deoarece studiul nostru arată că atenţia unui individ influenţează semnificativ atenţia altuia”, a conchis Linda Smith.

Sursa: Mail Online

Vă recomndăm şi aceste articole: