Site-ul A se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare şi conţine rămăşiţele îngropate ale primului din lume reactor nuclear. Iar Parcela M se întinde pe o suprafaţă de 45 pe 42 metri şi este un depozit de deşeuri radioactive.
Primul reactor nuclear din lume numit Chicago Pile-1 (CP-1) a fost construit la Universitatea din Chicago, în mare secret, ca parte a efortului de a construi bomba atomică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Reactorul a fost asamblat în noiembrie 1942 sub ochii atenţi ai fizicienilor proeminenţi: Enrico Fermi şi Leo Szilard, descoperitorii reacţiei în lanţ. Într-o dimineaţă rece de decembrie, în acelaşi an, a fost iniţiată prima reacţie nucleară în lanţ autoîntreţinută de om. Nu a existat nici un Big Bang, dar acest lucru a fost simbolul zorilor erei nucleare.
Reactorul era descris ca fiind „un morman brut de cărămizi negre şi cherestea din lemn”. A fost contruit din 360 de tone metrice de grafit, folosit ca moderator de încetinire a neutronilor şi alimentat cu 5,4 tone de uraniu metalic şi 45 de tone de oxid de uraniu. Din cauza faptului că reactorul a fost proiectat să funcţioneze la o putere foarte scăzută, acesta nu a fost dotat cu niciun scut de radiaţii şi niciun sistem de răcire.
Cu toate acestea, a existat un pericol de radiaţii pentru toată lumea în apropiere. Aşa că, la scurt timp după aceea, reactorul a fost demontat şi mutat într-o pădure din afara Chicago şi reconstruit într-o zonă numită acum Red Gate Woods. Reactorul a fost redenumit Chicago Pile-2.
Chicago Pile-1. Sursa foto: Melvin A. Miller of the Argonne National Laboratory
Chicago Pile-2 (CP-2) a fost mai mare, mai puternic şi, deşi rula la câţiva kilowaţi, avea deja un scut de radiaţii. Reactorului CP-2 i s-a alăturat un alt reactor Chicago Pile-3. Ambele reactoare au funcţionat timp de zece ani, rezistând mai mult decât era prevăzută utilitatea lor. Au fost oprite în anul 1954.
În pădure a fost săpată o gaură uriaşă în care ambele reactoare au fost împinse. Ajunse acolo, ambele reactoare au fost detonate de explozivi plasaţi strategic. Toate clădirile de pe situl A au fost demolate şi, de asemenea, au fost îngropate. Terenul a fost apoi nivelat şi amenajat. Partea superioară a scutului reactorului CP-3 este de aproximativ 7 metri sub suprafaţa solului.
Acum, două blocuri de granit marchează Situl A şi Parcela M.
Pe indicatorul Sitului A se poate citi:
”Primul reactor din lume a fost mutat pe ACEST sit în 1943, după ce iniţial a fost pus în funcţiune la Universitatea din Chicago (CP-2). Tot aici a fost primul reactor cu apă grea moderată (CP-3), unde s-a dezvoltat Laboratorul Naţional Argonne. Situl a fost eliberat de laborator în 1956, iar Comisia Americană de Energie Atomică a decis ca rămăşiţele reactoarelor să fie îngropate aici.
Pe indicatorul Parcelei M se poate citi:
ATENŢIE – nu săpaţi. Aici sunt îngropate materiale radioactive rezultate în urma cercetărilor nucleare efectuate între anii 1945-1949. Zona rămăşiţelor îngropate este marcată de şase indicatori aşezaţi la 30 de metri de la acest punct central. Nu există nici un pericol pentru vizitatori. Departamentul de Energie al SUA. 1978.
Sursa: Amusing Planet
Vă recomandăm şi aceste articole: