Eroziunea eoliană şi acvatică, ce a durat secole de-a rândul, au sculptat în acea zonă o lume fantastică de formaţiuni ciudate de rocă ce au preluat forme neobişnuite de creneluri, turle, ciuperci şi altele, care au atras diferite nume: „Ouă crăpate”, „Aripile Bisti” şi „Grădina de roci”.
Bisti este derivat din cuvântul Navajo „Bistahi”, ceea ce înseamnă „printre formaţiunile de chirpici”. Al doilea nume – De-Na-Zin – îşi are originea de la un alt cuvânt Navajo pentru „cranes” (macarale).
Această zonă puţin vizitată şi în mare parte necunoscută a fost cândva o deltă fluvială antică de pe malul unei vechi mări ce a existat în urmă cu 70 de milioane de ani. Pe măsură ce apele s-au retras, flora bogată s-a dezvoltat pe acele locuri şi multe animale preistorice cutreierau zona. Atunci când apa a dispărut în totalitate, a lăsat în urmă straturi de gresie amestecată cu argilă, şisturi şi cărbune. O mare parte a cărbunelui a ars în incendii.
Sursa foto: John Fowler/Flickr
Spre finalul ultimei epoci de gheaţă, apele rezultate din topirea gheţarilor au ajutat la expunerea fosilelor şi lemnului pietrificat, precum şi la erodarea stâncilor în diverse forme stranii.
În principal, trei tipuri de formaţiuni sunt expuse în zona Bisti Wilderness: Formaţiunea de Ojo Alamo, care prezintă depozite groase de cenuşă vulcanică dintr-o erupţie străveche; formaţiunea Fruitland şi şisturile Kirtland.
Sursa foto: Paolo Rosa/Flickr
Formaţiunea de Ojo Alamo conţine, în mare parte, fosile de dinozauri. Formaţiunea Fruitland conţine straturi de gresie, şist şi cărbune şi s-a format atunci când condiţiile erau mlăştinoase, calde şi umede, cu drenaj slab. Kirtland Shale este produsul aluviunilor şi depozitelor de nisip.
Formele unice de ou sunt, de asemenea, rezultatul eroziunilor. Fisurile sunt rezultatul alterării diferenţiale, în timp ce diferenţe cromatice se datorează depunerilor de minerale în fluxul care trece prin roca sedimentară.
Sursa: Amusing Planet
Vă recomandăm şi aceste articole: