Drept urmare, Guvernul vede căutarea fericirii fiecărui cetăţean drept principalul scop, acesta fiind inclus în articolul numărul 9 din Constituţia ţării.
Una dintre întrebările incluse în recensământul populaţiei din Butan este ”Eşti fericit?”. În cadrul recensământului din 2015, 35% din populaţie a declarat că este foarte fericită, 47.9% au spus că sunt destul de fericiţi, iar în jur de 8,8% au declarat că sunt nefericiţi.
În Butan, conceptul de produs intern brut este înlocuit cu un indicator al bunăstării ţării. Din moment ce fericirea este considerată o prioritate la nivel naţional, guvernul din Butan a creat inclusiv un Minister al Fericirii.
Ţara nu cunoaşte probleme globale precum un nivel ridicat de criminalitate, iar oamenii duc o viaţă liniştită, fără a fi afectaţi de ravagiile războiului sau de sărăcie extremă. Oamenii din Butan sunt foarte primitori, nu sunt obsedaţi de tehnologia modernă şi şi-au păstrat moştenirea culturală unică.
Uciderea animalelor este interzisă, iar majoritatea populaţiei este vegetariană. De asemenea, importarea chimicalelor este interzisă, prin urmare recoltele din zonă sunt lipsite de substanţe dăunătoare, scrie Brightside.
Un alt aspect interesant este că pădurile sunt protejate, iar oamenii continuă să planteze cât mai mulţi copaci.
În 2012, jurnalistul Andrew Buncombe de la The Independent a făcut o vizită în acestă ţară pentru a afla dacă lucrurile sunt cu adevărat aşa cum par. El observă că oamenii sunt prietenoşi, însă nu mai mult decât oriunde altundeva în regiune, iar sărăcia este totuşi o problemă, însă el notează că vestul a înţeles greşit conceptul de fericire în acest context. Oamenii din Butan sunt în general mulţumiţi, iar acestă mulţumire duce la fericire.
Serviciile medicale şi educaţia sunt gratuite în ţară, iar speranţa de viaţă a crescut cu 20 de ani începând cu 1980, în timp ce venitul pe locuitor a crescut cu 450%. Din punctul de vedere al speranţei de viaţă, al nivelului de educaţie şi de venit, Butan se plasează peste media din Asia de Sud, informează Banca Mondială.
Sursa: Gândul