Savanţii americani au anunţat, miercuri, că o serie de fosile, descoperite în 1909 în Santa Barbara, California, au fost catalogate în mod eronat timp de mai multe decenii, deoarece nu au aparţinut unui animal dintr-o specie dispărută de morse, ci reprezintă rămăşiţele unui caşalot fioros, care a trăit în Oceanul Pacific, în urmă cu 15 milioane de ani, în miocen.
Cercetătorii au denumit această specie „Albicetus”, un termen ce înseamnă „balenă albă” – referire la celebrul monstru marin descris de Herman Melville în romanul său clasic „Moby Dick”, publicat în 1851, ce prezintă obsesia căpitanului Ahab pentru un caşalot alb de dimensiuni uriaşe.
„Albicetus” avea o lungime de aproximativ 6 metri şi o greutate probabilă de 5 tone. El reprezintă o rudă îndepărtată a caşalotului din zilele noastre, însă mai mic decât acesta: caşalotul modern ajunge până la lungimi de 18 metri. Dinţii mari, conici, şi maxilarele sale erau mult mai robuşti decât cei ai caşaloţilor moderni, sugerând faptul că Albicetus era o vieţuitoare feroce.
„Prezenţa unor dinţi atât de mari sugerează că Albicets era probabil un carnivor feroce, hrănindu-se în principal cu alte mamifere marine, precum balene mai mici şi foci”, a precizat Alex Boersma, cercetător la Smithsonian Institution’s Museum of Natural History din Washington.
Acest stil de hrănire este neobişnuit în rândul balenelor din zilele noastre, fiind caracteristic doar balenelor ucigaşe (orca). Caşaloţii moderni se hrănesc în principal cu calmari.
Cele mai vechi exemplare de caşaloţi au trăit în urmă cu 25 milioane de ani.
Studiul a fost publicat în revista Plos ONE.
Sursa: Mediafax