John Fitzgerald Kennedy a fost al 35-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi printre cei mai carismatici lideri americani. La scurt timp după asasinat, este arestat Lee Harvey Oswald, bănuit ca făptaş.
Marxist notoriu, Oswald era un fost infanterist marin care a emigrat în Uniunea Sovietică în anul 1959. Dezamăgit de viaţa din aşa-zisul paradis comunist, el se intoarce în Statele Unite în vara lui 1962. Oswald l-a ucis pe preşedintele american de la fereastra etajului şase al clădirii Texas Schoolbook Depository din Dallas, în timp ce JFK se afla în maşina care traversa Dealey Plaza. Oswald a folosit o puşcă marca Mannlicher-Caracano.
La două zile, Oswald va fi împuşcat de Jack Ruby, patronul unui club de noapte şi intermediar al Mafiei.
Împrejurarile şi cei care au pus la cale uciderea preşedintelui american au rămas, până astăzi, neelucidate.
Kennedy era un om puternic, dar avea şi duşmani puternici. Dreapta conservatoare americană, extrem de influentă în Texas, nu îi putea ierta preşedintelui ceea ce i se părea a fi politica de cedare în faţa Uniunii Sovietice. Eşecul din Golful Porcilor, din aprilie 1961, când forţele anticastriste debarcate pe plajele cubaneze fuseseră lăsate fără sprijin aerian din ordinul lui Kennedy, intra tot la pasivul său. Dorinţa vizibilă de a degaja America din viesparul vietnamez îi adusese preşedintelui alţi inamici, printre care şi puternicii capi ai industriei de armament. La rândul ei, Mafia nu privea cu ochi buni campania împotriva crimei organizate declanşată de către Robert Kennedy, ministrul Justiţiei. Cât de convenabilă ar fi fost pentru ea dispariţia lui Kennedy, ştiută fiind animozitatea dintre Lyndon Johnson, succesorul său, şi Robert Kennedy. În sfârşit, puternicul John Edgar Hoover, directorul FBI (1924-1972), nutrea o duşmănie greu disimulată faţă de liberalismul fraţilor Kennedy.
Cu privire la acest atentat, există mai multe teorii şi ipoteze care nu pot fi, însă, demonstrate.
Una dintre teorii îi aparţine lui Ion Mihai Pacepa, şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, fugit apoi în străinătate. O puteţi citi aici!
Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 22 noiembrie:
1695 – A încetat din viaţă compozitorul Henry Purcell, considerat creatorul operei naţionale engleze (opera „Dido and Aeneas”) (n. 1659)
1819 – S-a născut George Eliot (Mary Ann Evans), scriitoare reprezentativă pentru epoca victoriană a culturii britanice (romane „Adam Bede”, „Moara de pe Floss”) (m. 22 decembrie 1880)
1890 – S-a născut Charles de Gaulle, preşedinte al Franţei între 1959 şi 1969 (m. 9 noiembrie 1970). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a opus guvernului progerman de la Vichy, organizând, în exil, Comitetul Francez de Eliberare, transformat, la 3 iunie1944, în guvern provizoriu al Republicii Franceze. În anul 1962 a pus capăt crizei algeriene, acordând independenţa tuturor fostelor colonii franceze.
1869 – S-a născut prozatorul, dramaturgul şi criticul literar André Gide; romanul său „Falsificatorii de bani” a avut o contribuţie importantă la înnoirea formulei romanului în secolul XX; în 1947, pentru acelaşi roman, i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură (m. 19 februarie 1951)
1878 – S-a născut Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei, canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. (d. 22 iunie 1918).
1916 – A încetat din viaţă scriitorul Jack London (John Griffith Chaney), cunoscut pentru romanul „Colţ Alb” – 1906 (n. 12 ianuarie 1876)
1923 – S-a născut regizorul Arthur Hiller, care a realizat, în 1970, după un best-seller de Eric Segal, filmul „Love Story”
1924 – S-a născut actriţa Geraldine Page (m. 13 iunie 1987)
1963 – A încetat din viaţă scriitorul Aldous Huxley, cunoscut pentru romanul „Neînfricata lume nouă” – 1932 (n. 26 iulie 1894)
1972 – A încetat din viaţă Horia Hulubei, fizician, unul din fondatorii învăţământului superior românesc în domeniul fizicii atomice şi nucleare, membru al Academiei Române (n. 15 noiembrie 1896)
1975 – Spania: Juan Carlos de Burbon este proclamat Rege.
1980 – A încetat din viaţă actriţa Mae West, cunoscută pentru rolurile din filmele „Lady Lou” şi „Nu sunt un înger” (n. 17 august 1893)
1990 – Marea Britanie: Margaret Thacher demisionează din postul de premier.
1997 – A încetat din viaţă Michael Hutchence, solistul vocal al formaţiei INXS (n. 22 ianuarie 1960)
2000 – A încetat din viaţă atletul ceh Emil Zatopek, supranumit „locomotiva cehă”; a stabilit 18 recorduri mondiale în probele de 5 000 şi 10 000 metri lungime (n. 19 sept. 1922)
2003 – Revoluţia Trandafirilor din Georgia: Opoziţia, purtând trandafiri în mâini, ocupă Parlamentul din Tbilisi şi cere demisia preşedintelui Eduard Şevardnadze.
2004 – Revoluţia Portocalie din Ucraina: Zeci de mii de manifestanţi s-au adunat, în Piaţa Independenţei din Kiev, la apelul candidatului opoziţiei, Viktor Iuşcenko, pentru a denunţa fraudele comise în alegerile prezidenţiale din 21 noiembrie.
2006 – Criticul şi istoricul literar Lucian Raicu a murit. Critic literar şi redactor la Gazeta literară şi România literara, precum şi la Europa Liberă şi Radio France International, a scris „Liviu Rebreanu, o analiză meticuloasă a romanelor”, „Revelaţii dure”, „Scene din romanul literaturii”, „Practica scrisului şi experienţa lecturii”, „Reflecţii asupra spiritului creator”, „Scrisori din Paris”, „Scene, fragmente, reflecţii”, „Journal en miettes cu Eugene Ionesco”, „Critica – formă de viaţă” (n. 12 mai 1934)
2007 – Coregraful francez Maurice Bejart, unul dintre fondatorii dansului contemporan, a murit. A format una dintre cele mai cunoscute companii de dans din lume „Béjart Ballet Lausanne” (n. ianuarie 1927).
2007 – S-a născut arhimandritul Ioanichie Bălan, autor şi editor de lucrări de teologie („Călăuza ortodoxă în biserică „, „Convorbiri cu teologi ortodocşi străini”) (n. 10 februarie 1930)
2009 – A murit vicepreşedintele „Cartel Alfa”, Octavian Luca (n. 1958)
2011 – Deputaţii au adoptat cu 285 de voturi „pentru”, 7 voturi „împotrivă” şi 6 abţineri, iniţiativa legislativă care prevede declararea zilei de 22 decembrie drept Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii. Camera Deputaţilor este forul decizional.