Cum a vrut Nicolae Ceauşescu să demoleze Gara de Nord, construită din ordinul Regelui Carol I

Gara de Nord, situată în piaţa cu acelaşi nume, este, în prezent, cel mai mare punct feroviar din România şi reprezintă legătura către toate regiunile ţării, dar şi cea mai mare poartă de intrare în Bucureşti.

Piatra de temelie a Gării de Nord a fost pusă la 22 septembrie/4 octombrie 1869, în prezenţa domnitorului Carol I, urmând să fie la conectată la noile linii de cale ferată care urmau să unească Bucureştiul cu Galaţiul şi Craiova.

• Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”
• Ceaușescu la vânătoare de mufloni: „A fost un adevărat infern”

Clădirea gării, alături de peroane şi linii, a fost construită după planurile Ministerului Lucrărilor Publice, de Consorţiul Stroussberg, şi a purtat, la început, numele de Gara Târgoviştei. În anul următor, Consorţiul a dat faliment, iar statul a cumpărat acţiunile sale. Astfel, a devenit principalul proprietar al zonei gării şi al liniilor adiacente, înfiinţând, totodată, un Consiliu pentru administrarea sa.

În noiembrie 1870, odată cu deschiderea provizorie a liniei Bucureşti — Ploieşti, Gara Târgovişte a fost dată în exploatare, iar, peste doi ani, la 13/25 septembrie 1872, a fost inaugurată oficial, când au fost date în exploatare liniile ferate Piteşti — Bucureşti — Buzău şi Galaţi — Tecuci — Roman, în lungime de peste 600 km, cu 39 de staţii.Destinată, iniţial, tranzitului de călători şi mărfuri, cu şapte linii şi multe clădiri de ateliere, gara a fost reamenajată de mai multe ori. Formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre atelierele de reparaţii de un alt corp în orientare perpendiculară, de-a lungul timpului i s-au adăugat noi corpuri, schimbări ale faţadelor, etc., devenind, în timp, un punct terminus.

Abia, în 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, numele său a devenit Gara de Nord. Clădirea de călători avea parter şi etaj, şi era formată dintr-un pavilion central cu două turnuri care există şi astăzi. Faţada principală era orientată de-a lungul Căii Târgovişte. Intrarea se făcea direct din Calea Târgoviştei, şi, în faţă, era o grădină cu o alee centrală numită ”curtea călătorilor”. În perioada 1895-1896 a fost construită o nouă aripă a gării, prevăzută şi cu un „salon regal”, restaurat în forma originală din timpul lui Carol I, şi inaugurat la 1 decembrie 2013, de către principesa Margareta şi principele Radu.

La 1/13 aprilie 1890 s-a dat în funcţiune centrala telefonică a Gării de Nord, având iniţial 25 de linii telefonice, numai în Bucureşti. În 1907, Gara de Nord a fost extinsă cu încă două linii, iar în 1928, gara avea şase linii pentru plecări şi patru linii pentru sosiri.Planuri pentru construirea unei gări noi, denumită ”Gara Centrală”, care urma să fie amplasată undeva în zona în care acum se află Opera Română, au existat, însă declanşarea Primului Război Mondial a împiedicat realizarea vreunui proiect în acest sens.

Gara de Nord a fost modernizată şi mărită, în anii 1930-1932, când s-au făcut mai multe lucrări: cele nouă peroane au fost legate, la capăt, printr-un peron transversal (lung de 200 m şi lat de 23 m), s-a construit frontonul dinspre sud, şi s-a realizat sistematizarea liniilor de primire/expediere a trenurilor, mărindu-se numărul lor, de la 10 linii la 16 linii (două din ele vor fi desfiinţate ulterior).

Proiectul ce viza clădirea a fost realizat de arhitectul Victor G. Stephănescu şi a fost demarat în 1932. Corpul nou de clădire, aşa cum se înfăţişează şi astăzi, are o faţadă monumentală, concepută într-o manieră neoclasică modernă, dominată de porticul format din şase coloane de mari dimensiuni.

Au fost modernizate şi sistemele de sonorizare din staţii. În 1932, la Gara de Nord, s-a montat un amplificator (de 200 w) şi şase difuzoare; până în 1938, acestea s-au extins în toate gările din ţară, înlocuind vechiul clopot de peron.

Construcţia Gării a dus, totodată, şi la dezvoltarea urbanistică a zonei din jurul său, care a început să fie populată rapid, terenurile fiind ocupate în principal de locuinţele lucrătorilor de la căile ferate.

Începând cu 1941, s-a trecut la sistematizarea întregii zone a Gării de Nord, fiind începută, pe locul vechilor ateliere de reparaţii, construirea Palatului CFR, terminat după 1950, care adăposteşte în prezent, Ministerul Transporturilor. În anii 1960 a fost închisă Piaţa Gării de Nord, construindu-se zece blocuri de o parte şi de alta a palatului C.F.R.

De asemenea, în Piaţa Gării de Nord se află un monument dedicat eroilor ceferişti din timpul Primului Război Mondial, operă a sculptorilor Corneliu Medrea şi Ion Jalea.

Zona Gării de Nord, inclusiv clădirea, suferă importante distrugeri (aripa sudică a gării, linii şi macazuri) în bombardamentele intense asupra Bucureştiului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Clădirea a rămas în picioare, şi a reuşit să rămână, până în prezent, trecând peste o demolare programată pentru 1992, de fostul lider comunist Nicolae Ceauşescu, care voia să construiască o nouă gară la marginea capitalei.

Între 1945 şi 1990, au fost realizate alte modernizări, printre care: electrificarea liniilor, lungirea peroanelor, reamenajarea sălilor de aşteptare, racordarea la reţeaua de termoficare, caloriferele începând să înlocuiască sobele cu lemne, construirea de pasaje pietonale, sub/supraterane pentru traversarea liniilor ferate, dar şi legarea gării la reţeaua de metrou prin realizarea în 1988, a staţiei de metrou Gara de Nord. În aceeaşi perioadă, traficul feroviar a cunoscut o creştere enormă.

Impresionanta clădire a gării este inclusă în Lista Monumentelor Istorice din România având codul B-II-m-B-18803. Ultimele lucrări de reabilitare a clădirii Gării de Nord au avut loc între anii 1997 şi 1999, şi au constat în modernizarea sălilor de aşteptare, a sistemelor de afişaj video, montarea de tâmplărie termopan, înălţarea peroanelor la nivelul podelei vagoanelor, introducerea biletelor de peron etc.Cu toate că, după 1990 numărul călătorilor a scăzut treptat, Gara de Nord din Bucureşti rămâne un punct important pe harta feroviară a României, dar şi a Europei. În prezent, peste 200 de trenuri sosesc şi pleacă din gară, având legături către toate marile oraşe ale ţării, dar şi către importante oraşe europene precum Munchen, Viena, Budapesta, Frankfurt, Veneţia, Berlin sau Istanbul.

Trebuie amintit faptul că, Gara de Nord, alături de Gara Sinaia, sunt puncte de tranzit ale celebrului tren de lux Orient Express, care parcurge o dată pe an ruta Paris — Istanbul, readucând în memorie traseul celui mai cunoscut tren european care pornea cu mai bine de 125 de ani în urmă, de pe peronul Gării de Est din Paris, spre Istanbul.

Descoperă vă prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 25 septembrie:

1913 – S-a născut cântăreaţa de muzică populară Maria Tănase (m. 22 iunie 1963).

1599 – S-a născut arhitectul Francesco Castelli Borromini, reprezentant al barocului italian (Biserica San Carlino alle Quattro Fontane din Roma) (m. 1667).

1613 – S-a născut Claude Perrault, medic, arhitect şi teoretician francez, de orientare clasică (m. 9 octombrie 1688).

1849 – A încetat din viaţă Johann Strauss- tatăl, compozitor, violonist şi dirijor austriac (n.14 martie 1804).

1866 – S-a născut biologul Thomas Hunt Morgan, fondatorul teoriei cromozomiale a eredităţii – „morganism”; a primit Premiul Nobel pentru Medicină în 1933 (m. 4 decembrie 1945).

1881 – S-a născut Lu Xun, unul dintre cei mai importanţi scriitori chinezi din secolul al XX-lea; este considerat iniţiatorul curentului literar modern baihua (m. 19 octombrie 1936).

1881 – S-a născut poetul Panait Cerna (Panait Stanciof) (m. 1913).

1883 – A fost terminat şi inaugurat castelul Peleş, ocazie folosită de autorităţi pentru a declara Sinaia oraş.

1897 – S-a născut scriitorul William Faulkner, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1949, laureat al premiului Pulitzer: „Cătunul”, „Lumină de august”, Zgomotul şi furia” (m. 6 iulie 1962).

1901 – S-a născut regizorul şi scenaristul de film Robert Bresson (m. 18 decembrie 1999).

1919 – A avut loc demisia guvernului I. I. C. Brătianu, căruia i-a succedat, pentru o perioadă de trei luni, guvernul condus de generalul A. Văitoianu.

1920 – S-a născut actorul şi regizorul rus de film Serghei Bondarciuk (m. 20 octombrie 1994).

1943 – A încetat din viaţă criticul literar Octav Botez (n. 15 mai 1884).

1950 – A încetat din viaţă regizorul de teatru Aleksandr Tairov (n. 1885).

1952 – S-a născut actorul Christopher Reeve, interpret principal în filmul „Superman” (m. 10 octombrie 2004).

1970 – A încetat din viaţă scriitorul german Erich Maria Remarque: „Soroc de viaţă şi soroc de moarte”, „Nimic nou pe frontul de vest” (n. 22 iunie 1898).

1992 – A fost inaugurat, la Nürenberg, canalul de navigaţie Rin-Main-Dunăre. Prin folosirea Canalului Dunăre-Marea Neagră, distanţa de transport dintre Rotterdam şi Constanţa se reducea la jumătate.

1996 – A încetat din viaţă Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu (n. 1 septembrie 1951).

1997 – La Biserica Mirăuţi din Suceava, necropolă voievodală, sediul primei Mitropolii a Moldovei, a fost descoperit mormântul domnitorului Petru I Muşatinul.

2003 – A încetat din viaţă Franco Modigliani, laureat al Premiului Nobel pentru economie pe anul 1985. In 1939 a emigrat în SUA de teama represiunilor regimului fascist (n. 18 iunie 1918).

2005 – Au încetat din viaţă jucătorul american de golf George Archer (n. 1939), actorul şi comediantul american Don Adams (n. 1923) şi pianistul francez de jazz Georges Arvanitas (n. 1931).

2006 – A încetat din viaţă scriitorul şi poetul american John M. Ford (n. 1957).