În 2013, în cadrul ultimei campanii de măsurare, cel mai înaltă culme din Alpi avea 4.810,02 metri, potrivit calculelor efectuate de Institutul naţional de Informare geografică şi forestieră (IGN).
„Înălţimea vârfului Mont Blanc este determinată de acumularea de zăpadă, legată de precipitaţii şi de vânt”, arată Christian Vincent, glaciolog la laboratorul de glaciologie din Grenoble. Cu cât precipitaţiile sunt mai abundente şi vântul mai slab, cu atât se acumulează mai multă zăpadă pe înălţime, ducând la creşterea grosimii calotei glaciare ce acoperă culmea stâncoasă (care atinge 4.792 de metri). Mont Blanc trecuse astfel de la 4.808 metri în 2003 la 4.811 metri în 2007 şi nu a mai coborât sub pragul de 4.810 metri din campania desfăşurată în 2005, când a fost apreciat ca având 4.808,75 metri. Expediţiile de măsurare au loc din doi în doi ani din 2001. Pentru prima oară în acest an, experţii au comparat măsurătorile din septembrie cu altele, realizate în 31 mai. „A fost foarte cald în această vară şi cei mai mulţi s-ar fi aşteptat la o tasare masivă a vârfului Mont Blanc” între cele două măsurători, dar s-a întâmplat exact invers, afirmă Vincent Gaillard, coordonator al expediţiei. Mont Blanc atingea 4.807,88 metri în luna mai şi a crescut cu aproape un metru în trei luni. Astfel, în pofida unei veri caniculare, calota glaciară care trece de 4.800 de metri s-a mărit între mai şi septembrie. Ea măsura 18.120 de metri cubi în septembrie, faţă de 13.395 de metri cubi la sfârşitul lunii mai.
Temperaturile fiind negative, chiar şi vara, la această altitudine, „nu a existat topire a gheţii pe Mont Blanc sau a fost doar de câţiva milimetri când a fost foarte cald la câmpie”, a încheiat Christian Vincent, citat de AFP.
Sursa: Agerpres