Creatura „invizibilă” care rezistă în orice condiţii. Unde o poţi găsi

Este vorba de tardigrade, animale nevertebrate de dimensiuni foarte mici, care trăiesc aproape peste tot: în muşchi şi licheni, în izvoarele termale, în gheaţa din Antarctica, în şanţurile adânci ale mării, precum şi în munţii Himalaya. Ele au supravieţuit chiar şi frigului extrem şi radiaţiei din spaţiului cosmic.

De obicei, de culoare gri şi oarecum translucizi, cu o lungime de până la 1,5 mm, tardigradele sunt asemănate cu hipopotamii, acarieni sau, cel mai frecvent cu urşii. Cei mai mulţi oameni, precum şi cercetători, le numesc „urşi de apă” sau  „urşi de muşchi.”

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Tardigradele nu sunt numai în atenţia zoologilor şi biologilor, o serie de oameni sunt fascinaţi de ele. Admiratorii au produs chiar opere de artă sau cărţi pentru copii despre ele şi s-au organizat chiar în Societatea Internaţională de Vânători de Tardigrade „pentru a avansa studiul asupra lor”.

Unde se pot găsi tardigradele

Potrivit reprezentanţilor societăţii, formate în acest an la Universitatea din Carolina de Nord, la Chapel Hill, oamenii pot găsi tardigrade dacă adună licheni sau muşchi, mai ales într-o zi umedă, le pune într-un vas cu apă, de mică adâncime, şi apoi îl „agită” puţin. Resturile vor rămâne la baza vasului, iar tardigradele vor umbla probabil după ele.

Tardigradele trăiesc, în starea lor naturală, în medie aproximativ un an. Confruntate cu uscăciune, schimbări rapide de temperatură, schimbări de salinitate a apei sau alte probleme, tardigradele îşi pot reduce metabolismul lor la 0,01 la sută din normal, intrând într-un fel de animaţie suspendată în care îşi pierd „marea majoritate de apă din corpul lor”, afirmă dr  Mark Siddall, curatorul expoziţiei.

Aflate în această situaţie, ele pot fi supuse unei presiuni atmosferice de 600 de ori mai mare decât suprafaţa Pământului, pot supravieţui expunerii unei temperaturi mai mari de -148 de grade Celsius mai mult de un an. Acest lucru a determinat Agenţia Spaţială Europeană să le trimită o dată în spaţiu. Rezultatul  fost că două treimi au supravieţuit expunerii simultane la radiaţia solară şi vidului spaţial.

Un ou de tardigrade văzut la microscop de aproape / Sursa foto: Eye of Science/Science Source

Fără apă, „efectele nocive ale congelării nu se pot produce”, a explicat Dr. Siddall. „Acestea sunt protejate şi împotriva căldurii, deoarece apa din interiorul lor nu se poate transforma într-un gaz care se extinde.” Chiar şi în cazul radiaţiilor este nevoie de apă pentru a se produce pagube, a adăugat el. Când radiaţia cosmică loveşte apa într-o celulă, se produce o formă extrem de reactivă de oxigen care provoacă pagube ADN-ului celulei. Tardigradele aflate în această stare nu au probleme. De asemenea ele au putut fi aduse la viaţă după mai mult de un secol.

Biologii ştiu foarte puţin despre evoluţia lor. Mult timp le-au grupat cu artropodele, alte creaturi, de obicei mici, cu opt picioare. Recent, tardigradele au primit propria lor încrengătură, o categorie taxonomică majoră.

Potrivit doctorului Siddall, care le studiază de mai bine de 15 ani, precum celelalte animale, tardigradele îşi petrec timpul „stând şi mâncând” plante şi animale mai mici decât ele, şi, eventual, chiar se complac în canibalism.

„Oamenii spun adesea: ‘Care este scopul lor? Ce este rolul lor în univers?'”, afirmă dr. Siddall. El nu are încă un răspuns. Ar putea fi utile pentru studiul vieţii suspendate. „Vom găsi o cale de a pune oamenii într-o viaţă suspendată? Ma îndoiesc”, crede el, adăugând că aceste creaturi nu trebuie să aibă un scop anume: „ele sunt pur şi simplu”.

Sursa: New York Times